Direcţia care merită un flit…
Ca ofiţer activ am vizitat centrul de instruire a viitorilor ofiţeri de relaţii publice din armata americană.
Nu aveau nicio emisiune despre… teoria conspiraţiei – o găselniţă. de doi bani, pentru promovarea unor idei aiurea menite a exploata uluirea celor neinformaţi faţă de afirmaţii bazate pe închipuiri personale -, nici despre… puterile secrete detectabile sub… coada pisicii utilizate ca o …dronă de sorginte animală, într-o zonă mediatică unde şi acolo unde merg regii pe jos par a fi camere de filmare ascunse, nici despre apostolii horoscopului utilizat ca drog imagologic individual, nici despre tot felul de popi şi propovăduitori ai unor credinţe despre care ţăranii autentici, sănătoşi, cei în putere, dar şi septuagenarii plus octogenarii, din mediul rural, de azi, ar râde cu gura până urechi.
Cei avizaţi ştiu despre ce anume scriu.
Oricât de imbatabil se crede un serviciu care trăieşte, azi, doar din amintiri, fiind surclasat de realitatea dură, de la Porţile României, este o infamie, o batjocură publică, o indecenţă, cheltuirea banilor publici pe o făcătură imagologică de doi bani, în condiţiile în care
Trustul de Presă al Armatei României, nu al Rusiei, este faultat public, nefiind aprobată punerea în funcţiune a Televiziunii Militare şi a Postului de Radio Militar, care nu au nevoie de nicio investiţie, deoarece au aparatura necesară, la Porţile Albastre ale Capitalei Tuturor Românilor.
Dacă anumiţi conaţionali, amatori în intelligence şi operaţiuni psihologice, cred că promovarea unor neica nimeni, pe Micul Ecran, în vremuri când fiecare naţiune europeană se bate efectiv pentru viitorul propriu, este cea mai bună… fumigenă, pentru opinia publică românească, le spun clar:
AŞA NU SE MAI POATE!
Este timpul să facă un pas, înapoi, toate paparudele care surâd Moscovei, toţi măscăricii care sunt folosiţi, programatic, nu pentru limpezirea, ci pentru ameţirea, derutarea şi narcotizarea românilor rămaşi lucizi în vremuri de bejenie.
Un sfat, pentru direcţia de dezinformare militară.
Nu mai veniţi cu legende securiste.
Promovarea lor nu face decât să confirme infiltrarea structurilor militare de intelligence de către aceia care, în decembrie 1989, erau mai bine informaţi, au făcut pragmatic un pas înapoi şi au lăsat armata, singură, în stradă, după ce au fost împuşcaţi cetăţeni ursiţi a muri pentru a fi executat, ca în filmele pentru proşti,
un preşedinte care nu se închina la Berlin,
nu închidea ochii la pădurile tăiate de austrieci,
nu se făcea că nu vede pericolul agresiunii militare ruse,
nu închidea ochii la vânzarea României răsăritene
de către aliaţi care au beneficiat de sacrificiul militarilor români
în teatre de operaţiuni militare unde
nu a existat niciun militar ungur sau slovac combatant!
Direcţia care merită un flit este cea care îşi bate joc, din aroganţă, de rezerviştii militari, în rândurile cărora se află mult mai bine instruiţi ex-purtători de uniformă militară, decât vampele din serviciul care a acaparat practic ştampilele încă aparent kaki.
Direcţia care merită un flit este aceea care nu vrea televiziune militară deoarece controlează, prin te miri cine, arealuri specializate în scandaluri demne de arenele romane, nu de tribune mediatice care nu se ridică nici măcar la genunchiul televiziunilor profesioniste, de peste Ocean.
Direcţia care merită un flit este cea uşor de recunoscut pentru faptul că induce apariţia unor înstelaţi, de valoare medie, la emisiuni cu moderatori mai degrabă trăitori în suc propriu, decât în lumea reală,
iar când am scris “suc” nu vizam succesul lor, ci structura de care au aparţinut, înainte de 1989, S fiind reperul uşor de identificat.
Direcţia care merită un flit merită un control parlamentar pentru a se constata, legal, câţi ofiţeri sunt instruiţi în state membre ale NATO, câţi sunt infiltraţi de structuri care nu au încredere, deloc în armată şi, mai presus de toate, câţi au nostalgia sintagmei…
…AMICII URSS.
Este timpul ca unii încremeniţi în proiecte ale veacului trecut
să facă un pas înapoi, să treacă în rezervă, cu drepturile cuvenite,
sau să revină la serviciile de ecarisaj public,
de care depindeau, prin lesa imagologică.
De ce?
Nu mai pot vinde castraveţi grădinarilor – fiind astfel de râsul lumii lucide, precum promotorii poveştilor de doi bani, gen… teoria conspiraţiei, puterile secrete şi alte bazaconii horoscopice – adică unor tineri care vor locuri de muncă onorabile, plătite ca în Vest, cu performanţe reale, nu mimate!
O epocă s-a încheiat, fie că vrea sau nu structura care supervizează o direcţie unde ofiţerii au uitat că datorează credinţă armatei române, nu personajelor care nu vor fi, niciodată, în linia întâi a apărării dragostei de ţară.
Rândurile de mai sus sunt o delimitare publică de ceea ce nu mai poate continua aşa, ca o amăgire publică, din banii contribuabililor români.
Şi încă am fost elegant şi… prea decent.

