De doi bani…

MECANISMUL DENIGRĂRII PROGRAMATE,
tipic serviciilor de intelligence
este pe măsura ochelarilor de cal
ai celor care încă mai susţin,
cu propria inerţie,
proiecte ale veacului trecut,
având impresia, stupidă,
că mai pot păcăli noua generaţie,
de români mult mai inteligenţi decât ei.

Povestea începe cu monitorizarea acelora care au bloguri personale sau gânduri…surprinzătoare în zona social media.

Cei de bună credinţă sunt invitaţi să scrie pe bloguri oferite gratuit şi fără plată, pe website-uri demne de parodii de unităţi militare sovietice, unde cine nu scrie cum vrea cine ştiţi Dumneavoastră este atacat de băieţii cu ochi albaştri, cu pseudonime de alienaţi mintali, cu afirmaţii jignitoare, atacuri execrabile la persoană, misiunea fiind denigrarea cu orice preţ, cu orice postare, cu orice afirmare a unei idei diferite de cei care se cred patronii inelelor imagologice.

Aşa ceva nu ţine de democraţie,
ci de o autocraţie tipică serviciilor subterane,
impotente în demersul necesar
de a decripta intenţiile adcersarului vizibil,
dar capabile să ofere imagini fotografice
şi video despre cine cu cine este
sub plapuma ridicată machiavelic,
precum scria Dinu Săraru, în romanul “Nişte ţărani”.

Mai este oferta radiofonică, cu invitaţii făcute de redactori care, la prima evaluare vizuală, îţi dai seama dacă sunt de la SRI, SIE, DGIA şi alte instituţii demne de tot respectul contribuabililor noştri, la bugetul naţional defensiv, cetăţeni care ştiau că de presă se ocupă jurnalişti talentaţi nu ascunşi pe listele colaboratorilor, de ieri şi de azi, ai Securităţii metamorfozate în cunoaşteţi ce…

Şi conaţionali respectabili,
altfel marginalizaţi de iezuiţii societăţii mioritice,
mulţumesc Papei de la Roma că mai sunt chemaţi,
pentru jumătate de oră, la te miri ce post de radio,
unde mai intră, prin telefon,
rinocerul unei reţele de intelligence,
care se lăuda cu o luciditate bună
poate, în veacul trecut,
nu acum când ruşii,
prietenii Domniei Sale
sunt deja în Transnistria şi,
la nevoie, în şapte ore,
la nordul Deltei Dunării.
Mai lasă-ne!

Nu lipseşte arealul micului ecran oferit, pe ici pe colo, unora care mai cred în valorile numite LIBERTATE, EGALITATE, DEMOCRAŢIE, INDEPENDEMŢĂ, ROMÂNIE REÎNTREGITĂ, DEMNITATE NAŢIONALĂ.

Dar şi aici apare eternul complex…
al bărbaţilor din birouri de doi bani,
evident oficiale,
în faţa muierilor…
…netrimise la cratiţă,
care confundă pe alungatul din patul conjugal cu
interlocutori care nu au închinat fruntea
nici la parteneri de dialog din Est şi
nici la cei din Vest.

Constituie o manipulare publică audienţele trâmbiţate ale unor televiziuni ce vor spectacol, de multe ori de proastă calitate, cu preţul sacrificării adevărurilor nerostite de frica serviciilor de ecarisaj public, al dracului de bine finanţate. Nicidecum subfinanţate, precum ultima iluzie romantică, din România generaţiilor cu memorie naţională, ARMATA ŢĂRII.

Îmi este scârbă
să constat în ce mocirlă trăim,
cu voie de la palatele
insignifianţilor noştri conducători.

Niciunul nefiind,
din păcate,
un Bărbat de Stat.