LANCEA LUI HORIA

Un general pe care îl respect spunea că avem meserii diferite. Ca unul care am condus două centre de informare a presei, la două exerciţii multinaţionale ale NATO, unul fiind de excepţie, cu 40.000 de militari aliaţi scoşi la încălzire, afirm că are dreptate.

Cu o menţiune.

Nu este nevoie ca bunii noştri copii să moară pe un front pe care Unchiul Sam şi aliaţii cunoscuţi ar putea să intervină la calendele greceşti.

Bătălia de acum se duce pe frontul imagologic, la care presa mioritică este pur şi simplu numărată la podea, cu binecuvântarea şi bucuria Stăpânirii Momentane, doar “Diavolul stă în detalii,” cum afirma Serghei Lavrov la conferinţa de presă organizată după întrevederea cu Trump, un show imagologic made in USA.

Problema simplă este că nu toţi iubitorii de Ţară Mândră, cum a fost şi va fi România, se închină la moaştele şi conservele KGB şi compania de edecari pe care prea bine o cunoaşteţi, de pe micul ecran şi din birouri unde nu aveţi acces, dar… sunteţi etichetaţi, cu scârbă, aroganţă, suficienţă şi imperială decizie dâmboviţeană: NEICA NIMENI…

Ei bine, ultima sintagmă o fi pentru “cei mulţi şi proşti”, dar nu şi pentru cei care au jurat credinţă Patriei de la 1 Decembrie 1918.

Moţi au mai rămas prin Apuseni şi conaţionali ca ei nu sunt puţini.

A.I.

Iar Avram Iancu este printre noi.

O precizare utilă pentru Budapesta, Moscova şi compania de zgomote forestiere austriece.

~