LA RADIO FRANCE INTERNATIONALE: “Armata română are nevoie acum, nu peste unul, doi sau trei ani de dotări care să asigure descurajarea oricărei agresiuni, indiferent din care parte ar veni, din nord, din sud, din est, din vest.”

RFI

Reporter: Bun găsit la „Invitatul zilei”. Știm de puțin timp că avem un nou Ministru al Apărării, Mihai Fifor. El este filosof, cu licență în antropologie socială. Dar necesitățile armatei rămân dincolo de cine se află pentru o vreme sau alta în fruntea ministerului. Cine poate ști mai bine care sunt necesitățile armatei și ale României în plan de securitate internațională decât colonelul Ion Petrescu, analist militar. Bună ziua, domnule Petrescu.

Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut. Vă mulțumesc frumos pentru legătura telefonică.

Rep: Mi se pare normal să discutăm cu dumneavoastră. Știți ce se întâmplă nu doar în interiorul armatei române, ci încercăm să punem în context. Vă rog să nu mă considerați insidios, dar pentru început am să vă întreb, credeți că un ministru care nu a lucrat în domeniu și are o altă formație poate înțelege așa cum trebuie nevoia de modernizare și înzestrare a armatei române?

I.P: Foarte bună întrebarea. Vă mulțumesc pentru ea. Indiferent ce partid politic nominalizează și apoi votează în Parlament, cu majoritate, un ministru, acesta are o singură sarcină în orice țară democrată, să aducă bani pentru armată. Din această perspectivă, nominalizarea pe care dumneavoastră ați anunțat-o pare să fie de bun augur. Mihai Fifor este un om care cunoaște posibilitățile reale ale economiei, modalitatea în care structurile încă statale la nivelul economiei naționale pot contribui la restartarea industriei naționale. În același timp trebuie să precizăm pentru distinșii dumneavoastră ascultători că armata română are nevoie acum, nu peste unul, doi sau trei ani de dotări care să asigure descurajarea oricărei agresiuni indiferent din care parte ar veni, din nord, din sud, din est, din vest.

Rep: Domnule Petrescu, suntem într-o zonă în care lucrurile nu fierb, dar sunt efervescente. România este în flancul estic al Alianței Nord Atlantice. Suntem aproape de un stat, Rusia, care de multe ori are niște acțiuni considerate de multe ori provocatoare și care își caută o arie de influență cât mai mare. Cu permisiunea dumneavoastră, aș menționa că România s-a angajat încă din 2015 să aloce 2% din produsul intern brut pentru apărare. Anul acesta, cel puțin declarativ, cred că se urmărește acest lucru. Să ne amintim, cu puțin timp în urmă demisiona ministrul Țuțuianu, atunci când Biroul de presă al ministerului spunea că nu sunt bani de solde. Eu sunt un pic sceptic.

I.P: Da. Numai că Biroul de presă al Ministerului Apărării Naționale, care face parte din Direcția de relații publice, subordonată unui secretar de stat, nu emite niciun comunicat fără informarea și aprobarea Ministrului Apărării.

Rep: Așa ziceam și eu.

I.P: Așa cum era redactată, era o fotografiere exactă din partea Direcției financiar-contabile a unei situații, care, de regulă, era explicată militarilor de către comandanți, în urma unui ordin al șefului Statului Major General. Dacă s-a ajuns la acest comunicat public, probabil că ministrului Țuțuianu i s-a umplut paharul. Adevărul este că dincolo de declarațiile oficiale trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim despre organismul militar. Este vorba despre bărbați și femei în uniformă, în puterea vieții, care au un contract. Acest contract este singurul din țară care include prevederea că vor apăra interesele României chiar cu prețul vieții. Oamenii aceștia trebuie respectați pentru ceea ce sunt și ceea ce pot fi mâine, adică o simplă amintire. Din acest punct de vedere, în nicio țară a NATO nu se joacă nimeni cu armata țării respective și politicienii, indiferent de culoarea lor politică, indiferent că este vorba de cei de la Berlin, de la Paris, de la Londra, au grijă ca armata să aibă dotările de descurajare necesare. La ora actuală noi nu avem descurajare la nivelul forțelor navale, nu avem descurajare la nivelul forțelor aeriene. Forțele terestre au un singur atu. Jumătate din efectivele lor, în jur de 20.000 de militari, au trecut prin trei teatre de operațiuni militare. Este vorba de cel din fosta Iugoslavie, de cel irakian și cel afgan. Dar au nevoie de blindate, de tancuri, într-un număr care să îi pună pe gânduri pe cei care s-ar putea gândi la rescrierea frontierelor, așa cum la sediul NATO se cunoaște că Rusia vrea rescrierea frontierelor, vrea refacerea Uniunii Sovietice cu o altă titulatură și vrea preluarea, din nou, în sfera de influență a fostelor state socialiste, așa cum este România. Am fost în luna mai la NATO și acolo se spune foarte clar că Rusia se pregătește de război. Moscova spune că se pregătește de apărare. Știți care este ironia? La exercițiul “ZAPAD 2017”, care înseamnă “VEST 2017”, în care Moscova se uită și merge spre vest, în scenariu sunt introduse țări fictive, care ar furniza ceea ce a furnizat armata Federației Ruse în Crimeea, omuleți verzi. Scenariul cu 12.700 de militari ar prevedea descoperirea acestor „teroriști”. Serviciile de informații secrete germane au spus clar că este vorba despre 100.000 de militari scoși la încălzire în zona Mării Baltice. Vă spun că în zona Mării Negre vor fi exerciții de alarmare, neanunțate la NATO, pentru simplul motiv că vor fi ordonate, ca de fiecare dată, de Președintele Putin. De la Mariupol până la Delta Dunării, pentru parașutiștii ruși este o distanță care poate fi acoperită în șapte ore, nu prin zbor, ci prin ocupație. Rusia nu atacă. Rusia ocupă. Acesta este pericolul. De aceea armata română trebuie să primească de la țară respect și de la politicieni bugetul pe care îl merită.

Rep: Domnule colonel Ion Petrescu, aminteați de Marea Neagră, de exercițiile ZAPAD 2017, care sunt undeva în nordul României cam în această perioadă. Știu că la Marea Neagră, până în 2025, Rusia are de gând să mai aducă 30 de nave de luptă pentru flota locală. Este o încercare de descurajare. NATO tot trimite nave care ne dau nouă un sentiment de siguranță. Haideți să punem armata română în acest concert NATO de descurajare, de apărare, de întărire a securității. Noi participăm, dar nu avem tehnica necesară. Vedem convoaie militare americane sau britanice sau din alte țări, care vin în România. Noi vrem să construim transportoare cu cei de la Rheinmetall, vrem să luăm patru fregate. Dar, doar vrem. Am luat avioane F16 modernizate la mâna a doua. Bune și acelea. De ce nu e în stare țara asta să își creeze cu adevărat o bază militară de descurajare în concertul NATO?

I.P: Am să vă răspund cu două idei. Prima este o afirmație pe care o fac întâia dată la postul dumneavoastră. La NATO, într-o discuție purtată la mijlocul lunii mai, un diplomat român ne-a povestit că a primit mandat de la oficialitățile înalte ale țării să se ducă la Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa/SACEUR, generalul Curtis Michael “Mike” Scaparrotti și să îi spună că suntem îngrijorați de prezența militarilor ruși în Crimeea. Este vorba despre 22.000 de militari ruși concentrați în Peninsula Crimeea. Generalul Scaparrotti i-a spus diplomatului român: „Domnule ambasador, nu v-ați făcut lecțiile.” Acesta a tăcut. “În momentul de față – a continuat generalul Scaparrotti – la Kogălniceanu se află 3.000 de infanteriști marini americani. Credeți că un singur glonț plecat din Crimeea ar poposi la Kogălniceanu?” Dincolo de această ironie amară a generalului Scaparrotti, trebuie să recunoaștem că, până în momentul de față, restartarea industriei de apărare nu s-a dorit de către niciun partid politic. S-au luat comisioane grase, nesimțite de către politicieni care nici astăzi nu au fost supuși oprobiului public. Așa am ajuns în situația să avem fregate fără armament. Așa am ajuns în situația să luăm 12 avione la mâna a doua de la o țară aflată în partea celaltă a continentului și să ni se fluture sub nas, în disprețul piloților militari români că mai primim 12. Stimate coleg, Polonia, prin demintate a preluat 44 de avioane de luptă F16 nou nouțe și offset-ul. Offset-ul înseamnă capacitatea de a face un schimb economic cu țara care îți asigură armamentul. În ceea ce privește forțele terestre, ne trebuie elicoptere de atac. Franța ne-a oferit elicoptere de transport ca să nu se supere Moscova. Ne-au mai oferit rachete care acționează la rază mică și medie acțiune, de care vor râde rușii și avioanele lor de vânătoare și transport când vor lansa celebrele rachete luminoase care deturnează rachetele trase de la sol. Nu suntem apărați. Apărarea țării este în ruină. O spun cu durere. Ofițerii țării, cei care au plecat din armată, au plecat cu scârbă, deoarece conducerea politică a țării nu își dă seama de gravitatea situaţiei. În 1940, armata română a fost la fel de mințită, la fel de dezarmată, la fel de decapitată. Știți la ce s-a ajuns, să își aducă aminte regele de un general trecut în rezervă. Asta ne dorim?

Rep: Domnule Ion Petrescu, dați-mi voie înainte de ultima întrebare să fac un scurt remember. Vorbeați de industria de apărare. În 1989 industria de apărare națională însemna aproape 100 de întreprinderi și 130.000 de angajați, export 800 de milioane de dolari. La ora actuală sunt 22 de întreprinderi cu capital de stat la care se mai adaugă 17 private în domeniu. Foarte puțin și fără bani, în general. Ce șanse dați dumneavoastră, ca expert în analiză militară, unui viitor în care să nu fie lipsă de bani, iar armata românească să fie dotată așa cum trebuie în condițiile actuale?

I.P: Pornesc de la premiza de bună credință a celui care a fost nominalizat să conducă Ministerul Apărării și sper să asigure procentajul de 2% pe care Președintele României și reprezentanții partidelor politice l-au garantat pentru 2017. În același timp, aș face o precizare dacă îmi îngăuiți câteva secunde. Noi am avut un șantier militar la Mangalia. Acolo lucrau în jur de 3.000 de oameni. Știți câți experți din cei 3.000 au rămas în șantierul militar Mangalia? În jur de 36 – 40 de oameni. Asta este dimensiunea reală pe plan uman a lichidării sistematice, subtile, a industriei naționale de apărare. De ce un anumit guvern care a gândit să contracteze producerea unor corvete cu o terță țară nu s-a gândit că avem capacitatea să folosim oamenii noștri, să îi reîncadrăm, să îi readucem din străinătate și să facem noi ceea ce ne lipsește? De ce nu avem un secretar de stat la apărare trimis de noul ministru la Londra sau chiar noul ministru să se ducă în Marea Britanie, la Londra și să discute cu omologul britanic rapida înarmare a fregatelor noastre. Marea Britanie este loială României. A trimis aici avioane care au asigurat cerul senin al țării și este conștientă de faptul că trebuie să trimită și infanteriști marini și armamentul respectiv. Problema este că politicienii noștri nu cer nimic la Washington, la Londra sau la NATO. Atunci, acei oameni se uită cu înțelegere la noi.

Rep: De fapt, nu că nu cer, ci nu pledează cauza, nu susțin și nu sunt destul de fermi în a prezenta situația, care sunt convins că este foarte bine cunoscută dincolo. Urmează să avem în curând o vizită a noului Ministru al Apărării în Statele Unite. Este absolut normal să meargă și să discute. Avem noroc cu NATO, nu e așa? Asta să înțeleg?

I.P: Aș vrea să fiu foarte corect cu dumneavostră. Conform scenariului exercițiului “ZAPAD 2017”, Estonia, țara cea mai mică dintre statele baltice, care are 1,6 milioane de locuitori, poate fi acum ocupată între 24 până la 48 de ore. Anul trecut, scenariul de la Moscova era între 36 până la 60 de ore. În privința României, pornind de la realitatea pe care o cunoaștem, Rusia a mai avut un scenariu în 1968, când ocupa în 12 ore România, care atunci avea o armată de peste 300.000 de oameni. Acum sunt aici mii de militari americani. Vorbiți de NATO? NATO va trimite trupe aici numai dacă va fi un consens al tuturor ambasadorilor reprezentanți în Consiliul NATO de la Bruxelles. Vârful de lance al Forţei de Reacţie Rapidă a NATO, de 5.000 de oameni, va veni în România cel mai devreme după trei sau cinci cile. 5.000 de oameni, în condițiile în care 22.000 de militari ruși sunt în Peninsula Crimeea. Înțelegeți raportul de forțe?

Rep: Am înțeles. Dați-mi voie să închei spunând, deși nu sunt religios, „Doamne ferește!”.

I.P: Am încredere în buna credință a celor care vorbind românește și primind însărcinări adecvate își dau seama că pacea poate fi păstrată numai prin descurajare militară. Nu dorim război. Avem copii, îi dorim sănătoși, le dorim să își vadă de studii și locurile de muncă. Dar e ca la țară, dacă în ograda țăranului nu există un câine serios, noaptea vin furii/hoţii.

Rep: Am înțeles. Vă mulțumesc domnule colonel Ion Petrescu, analist militar, pentru participarea la „Interviul de la prânz”. O zi bună în continuare tuturor.

~
css.php