Diferenţa dintre un general de carton şi un simplu colonel

Am răspuns unei invitaţii a unui simplu camarad, nimic mai mult, la o acţiune găzduită la o instituţie militară de învăţământ, unde liderii erau cândva vocali, nu simpli privitori la viitoarele lor ipostaze, de neimaginat acum pentru ei.

La prima pauză de cafea am ieşit primul, din dorinţa de a îmi păstra respiraţia liberă, într-un areal marcat de amintiri din veacul trecut.

Nu am avut timp să testez gustul cafelei, pentru că, din raţiuni care îi privesc, au dorit să intre în discuţie cu mine, un simplu rezervist, un fost şef al Statului Major General, un fost comandant al unei impunătoare parade de la 1 Decembrie şi un fost comandant al Universităţii Naţionale de Apărare.

În acele clipe am văzut, cu coada ochiului, o umbră, ce cu… supuşenie a luat o ceaşcă de cafea şi s-a ascuns printre alţi participanţi la o iluzie colectivă.

Omuleţul a scris, cu ani în urmă, şi cartea pe care, dintr-o slugărnicie condamnabilă, a propus-o unui şef de Stat Major General, ca să o semneze drept coautor.

Şi asta o ştiu de la coautor.

Omuleţul a mai scris un tom, unde jubila, pe copertă, cel ce a comandat, pasager, aceeaşi universitate chipurile militară, mai nou specializată în doctorate pentru…

…damele de companie, cu sigiliu, nu centură de castitate, de la intelligence…

Până şi Zoe Trahanache era mai deşteaptă decât ele…

Ei bine, omuleţul se face vinovat şi de plata retroactivă a cotizaţiei la o uniune condusă, până mai ieri, de un informator al miliţiei ceauşiste, plată în baza căreia el şi alţi neica nimeni primesc, încă, o indemnizaţie de stat ilegal atribuită.

Omuleţul ştia de ce mă evită.

Vine momentul dezvăluirii publice a maşinaţiunilor unui cetăţean care nu înţelege că vremea abuzurilor sale a apus.

Şi primul semn al schimbărilor legale viitoare este decizia unei instituţii echidistante de a verifica gravele încălcări ale legislaţiei în vigoare, de te miri cine.

Un general, care nu a comandat nicio brigadă, se poate minţi pe el însuşi şi pe acoliţii lui.

Un simplu colonel, fără şorţuleţ, cipilică, sprijin la îmi scapă cine, nu se lasă păcălit de urâta bătrâneţe a celui care nu ştie să iasă din scenă cu demnitate.

Şi este timpul ca toţi aceia care sunt aidoma gheneralului de doi bani, cu referire strictă la indemnizaţia ilegal atribuită, să facă un pas înapoi.

Nu îl vor face, dar justiţia îşi va spune, până la urmă, cuvântul.