Dumnezeu să îi ierte…

Realitatea, fără fard, din comunitatea jurnaliştilor încă liberi, din România anului 2017, este că nicio redacţie nu îşi stabileşte politica editoriată în raport de iluziile unui septuagenar inconştient, funcţie de ilegalităţile comise, niciun teatru profesionist nu ia în serios trupa de amatori, amăgiţi de iluzia unei renaşteri inexistente, blagoslovită de acelaşi ipocrit plăvan, nicio publicaţie care se respectă, aici fiind vorba de cele cu zeci de mii de cititori, nu de câţiva amărâţi atemporali, nu dă doi bani pe un săptămânal tipărit cu fonduri negre, nicio comunitate ştiinţifică serioasă nu se uită la siluirea unui reviste, iniţial profesioniste, a UZPR, de amazoane demne, cel mult, de veacul trecut, ca vârste şi potenţial ştiinţifico-fantastic, niciun jurnalist lucid tânăr nu pune preţ pe comunitatea reciclaţilor, umile fiinţe ce trăiesc din amintirile secolului apus, pământeni reuniţi de acelaşi năzdrăvan, am fost elegant, la adunarea aiuritoare, stalinistă, nestatutară a unui pigmeu, care crede că va intra în istorie ca eternul prezident al unei coagulări informe, întărită, momentan, de miciunile, în serie, pe care acelaşi absolvent de câteva clase insignifiante le reiterează uitând de judecata de apoi…Presa liberă, cu jurnalişti de bună calitate, cărora nu le sugerează niciun impostor subiectele denigrărilor programate, nu are încă loc, recunoaştere şi aplauze, în aripa desuetă, decrepită, a celor care nu au bun simţ să se uite în oglindă, să îşi recunoască epoca apusă şi să facă necesarul pas înapoi.Din păcate, pentru ei, nimeni nu îi mai citeşte.Dar, tot atât de adevărat este că aceşti epigoni, se citesc între ei. Aşa, ca o amăgire, din vremea când, la postul public de radio se auzea îndemnul:”Noapte bună, copii!”Cu precizarea că nu mai este vorba de copii, ci de… bunici, încremeniţi în proiectul unei tinereţi care nu le mai aparţine, refuzând retragerea înţeleaptă la vetrele înaintaşilor.Dumnezeu să îi ierte…

CLICK AICI.

~