Nu poate fi ocolită întrebarea cum a fost posibilă decorarea, la 1 Decembrie 2017, doar a şefilor serviciilor de informaţii autohtone

Putem vorbi azi de o Românie membră a NATO şi a Uniunii Europene, dar nu poate fi ocolită întrebarea cum a fost posibilă decorarea, la 1 Decembrie 2017, doar a şefilor serviciilor de informaţii autohtone, într-un context în care oricât de important ar fi frontul din umbră, cine nu are trupe puternice, nu poate descuraja un agresor potenţial, care nu se va limita doar la formulele indirecte, cunoscute, de până acum, de intimidare a apărării unei ţări aflate, în prezent, la graniţa dintre comunitatea euroatlantică şi cea euroasiatică. O frontieră care trebuie restabilită pe Nistru.

Determinarea şi curajul, sintagma invocată mai ieri, la nivel înalt, este una sublimă, dar care pare să lipsească, cu desăvârşire, la trecătorii conducători de azi ai ţării, ambetaţi absolut de ambiţia de a îşi lichida imagologic adversarii, nefiind nici ei imuni la tentaţiile unor averi încropite te miri cum.

Dacă nu există viitor pentru România, în afara proiectului european, atunci anul care urmează ar fi perioada pariului celor care fac un asemenea enunţ public, cu propria conştiinţă, pentru a demonstra opiniei publice că la Bruxelles se ţine cont şi de punctele de vedere exprimate pragmatic la Bucureşti.

Din păcate nu doar aparent avem parte de o Românie divizată în prag de Centenar, lucru abil exploatat în capitalele unor state limitrofe. A vorbi de o Românie solidară şi unitară, în jurul unor valori şi principii – când industria autohtonă este în proporţie de circa 60% controlată, prin intermediari, de o ţară răsăriteană, sau când 40% din terenul arabil este deja înstrăinat unor europeni vecini -, pare mai degrabă un exerciţiu de oratorie neinspirată, decât o fotografie conformă cu realitatea din teren. Un context în care se impune şi interogaţia: avem politicieni determinaţi să ducă România spre locul pe care îl merită în arena geopolitică?

CONTINUAREA AICI.