Spiritul de corp este o minciună bună de cimitirul Ghencea 1, evident cel militar…

Am răspuns recent invitaţiei
unui ofiţer promiţător,
pentru imaginea organismului militar.

Nu am mai fost în incinta ministerului oştirii
de opt ani de zile,
scârbit de mafia cvilă
care acaparase
niveluri de decizie extrem de înalte.

La opt ani distanţă am înţeles,
spre deosebire de alţi viitori candidaţi,
mai devreme sau mai târziu,
la un loc de veci,
în cimitirile Ghencea 1, 2
şi câte vor mai fi,
faptul că armata,
din punct de vedere strict militar,
este pe mâini bune,
nu pe orgoliile unor neica nimeni
cu provenienţe
din arme specifice sedentarismului
încurajat de maşini
care oferă iluzii disuasive,
nicidecum certitudini tactice,
ca să nu scriu
mai multe…

Ministerul Apărării Naţionale,
care are jurnalişti militari profesionişti,
de certă valoare,
nu a vrut, vorba vine,
pe vremea actualului ministru de externe
– amuzantul personaj care a poposit,
cândva, undeva,
la o bază aeriană,
cu sandale şi
o purtătoare de cuvinte
mai degrabă
orgolioase decât realiste,
ca să fiu elegant
– ca să aibă un post de televiziune serios,
condus, conceput şi promovat de ofiţeri tineri,
un post de radio
similar cu cel israelian
şi o publicaţie militară
difuzată pe piaţa liberă
din România.

Consecinţa?

Bunici din veacul trecut
se joacă cu propriile iluzii,
pe micul ecran,
acolo unde minciuna
este la rang de manipulare aiuritoare,
total neprofesionistă,
promovată şi menţinută de conaţionali
care ar fi timpul
să facă un duş rece,
specific celor
cu luciditatea pierdută
din motive ce ţin de lumea unor foşti monştri,
deloc sacri,
ai comunităţii de intelligence,
care înseamnă, pe frontul nevăzut,
stupid people,
nimic altceva.

Deşi nu cred deloc,
cine ştie,
poate îi trimite cineva,
pe bunici,
la culcare…