Premieră
For President Trump's first State of the Union address, some lawmakers are planning to wear black in support of the #MeToo movement. pic.twitter.com/3fSCdmQi18
— CBS News (@CBSNews) January 25, 2018
For President Trump's first State of the Union address, some lawmakers are planning to wear black in support of the #MeToo movement. pic.twitter.com/3fSCdmQi18
— CBS News (@CBSNews) January 25, 2018
The Romanian flag reached the Omu peak ( at a 2514 metres altitude). Ten men climbed through 1,5 metres high snow.#Romania pic.twitter.com/f0A3v5TYba
— PositiveNewsRomania (@PositiveRomania) January 25, 2018
“Paradoxul obsesiei occidentale faţă de Rusia este înrădăcinat în faptul că deşi Rusia lui Putin este o putere militară majoră, anexarea Crimeii şi intervenţia militară a Kremlinului în Siria au dovedit capacitatea crescândă a Moscovei de a-şi atinge obiectivele strategice şi din această perspectivă Rusia poate fi definită ca o putere globală reînnoită, în epoca unei Chine în creştere. Rusia ne tulbură deoarece succesul său redefineşte semnificaţia puterii într-o lume globalizată şi semnalează provocările cu care lumea occidentală se va confrunta în perioada acestui veac al perturbărilor.În acest context, riscul pentru Occident este de a nu realiza faptul că natura confruntării este fundamental diferită şi in care, concepte precum limitarea, descurajarea şi propaganda au un sens diferit într-un mediu dominat de mega-date şi de ştiri false.Prin exploatarea tensiunilor recente dintre Ungaria şi Ucraina, Kremlinul vizează Ucraina prin Ungaria pentru a-şi susţine campania de a perturba relaţia dintre Ucraina şi vecinii săi. Deşi este puţin probabil ca Rusia să creeze o insurgenţă în acea zonă, aşa cum a făcut-o în Ucraina de Est, poate crea însă o altă fisură care destabilizează Kievul. Aceste tendinţe, care sunt susceptibile de a fi lente şi subtile au implicaţii asupra stabilităţii Ucrainei şi oferă o perspectivă asupra metodelor evolutive ale războiului hibrid al Rusiei.Deşi Balcanii de Vest ocupă un loc special în politica externă a Rusiei, tactica Rusiei se materializează printr-o abordare oportună şi ieftină, care transferă cea mai mare parte a poverii către actorii locali. Sentimentul de a fi tratat nedrept de către Occidentul “ipocrit” creează o prietenie fără precedent între ruşi şi sârbi, care trăiesc nu numai în Serbia în sine, ci au şi minorităţi influente în ţările învecinate. În ciuda acestor expuneri ostentative de intimitate, relaţiile Rusiei cu Balcanii de Vest sunt afectate de lipsa de substanţă economică (comerţul exterior al Belgradului in relaţia cu Rusia este de 6,7% faţă de 64,4% în UE), chiar dacă refuzul Serbiei, Macedoniei şi Bosniei şi Herţegovinei de a se alătura sancţiunilor UE împotriva Moscovei urmărea să revitalizeze cooperarea economică a regiunii cu Rusia. În plus, Moscova pare să-şi piardă entuziasmul chiar şi în ceea ce priveşte interesul tradiţional, sectorul energetic din Balcani.”
“Mediul de securitate global se caracterizează printr-o mare varietate de riscuri şi provocări care pun sub semnul întrebării ordinea mondială actuală, un context in care, schimbarea de putere geostrategică continuă, iar cooperarea Uniunii Europene şi a Statelor Unite cu Rusia şi China rămâne constrânsă. Astăzi, ameninţările majore pentru securitatea lumii libere includ Rusia lui Vladimir Putin, “omul rachetă” din Coreea de Nord, Bashar al-Assad în Siria şi diverşi actori nestatali, care deseori funcţionează în ajutorul regimurilor autoritare. Deşi aceste ameninţări au fiecare cauze şi context proprii, Putin le-a folosit pe toate, într-o măsură diferită, într-o luptă generalizată împotriva lumii libere, purtată prin militari şi civili, indirect şi prin diferite acţiuni netradiţionale. Obiectivele primordiale ale acestei lupte sunt Statele Unite, aliaţii săi şi ordinea internaţională. pe care au avut-o încă de la cel de-Al Doilea Război Mondial. Este o luptă care se exprimă la nivel global, care nu are graniţe şi care, din ce în ce mai mult, penetrează şi atacă cu succes afacerile politice interne ale adversarilor săi, nu în ultimul rând Statele Unite.În zona lor de proximitate, UE şi NATO trebuie să facă faţă unei combinaţii complexe de conflicte armate locale şi de confruntare la nivel de stat. Într-un asemenea climat turbionar, securitatea Europei este în pericol din cauza unei multitudini de ameninţări, dar cele mai presante provocări sunt determinate geografic de zonele adiacente graniţelor sale estice şi sudice.”
“Deşi, pentru moment, aderarea la NATO ar putea fi un subiect important, riscul sporit de angajament cu Rusia (accidental sau nu), în zona de frontieră terestră şi maritimă ale acestora (Suedia, Finlanda, Georgia, Ucraina, Macedonia, Bosnia Herţegovina), obligă NATO să se gândească foarte atent la cum ar răspunde la o serie de evenimente neprevăzute. Din acest punct de vedere, NATO trebuie să exprime o poziţie foarte clară faţă de parteneri, in legătură cu posibilităţile momentului, pe subiectul aderării şi nu in ultimul rând faţă de efortul investiţional al acestora in acest scop.”