Delimitare necesară

De felul meu sunt un om răbdător, mai puțin în fața deducțiilor ce denotă neatenția emitenților la convingerile unor interlocutori, deloc interesați de favoruri ridicole.

Prima precizare necesară este că am cumsecădenia de a invita, pe platoul de filmare, compatrioți care au repere de onestitate și identitate inițială aparte, dar asta nu înseamnă că aceia dovediți, prin evoluțiile personale, că sunt în afară de concurs, mai merită vreo atenție ulterioară.

A doua semnalare de interes public ține de asociațiile unor rezerviști, pentru că, place sau nu, nicidecum nu întrunesc sprijinul tuturor celor 80.000 de români care au purtat uniforma militară, cu grade diferite.

Aici sunt două asociații cu pretenții exhaustive.

Una care pretinde a fi mama tuturor răniților, vorba vine, dintre rezerviștii în viață, echivalentul a opt divizii…

Dar, să nu ne îmbătăm cu apă rece, este specializată doar în strângerea cotizațiilor de înmormântare și a orgoliilor, de doi bani, pentru alegeri demne de Trahanache și compania sa de zgomote.

O voce de acolo îmi reproșa că sunt fiu de general.

Este adevărat.

Cu precizarea că brigada de grăniceri, comandată de tatăl meu, apăra frontiera de sud a României. Și tot tatăl meu l-a dat afară, din biroul său, pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, locțiitorul ministrului apărării, pentru neobrăzarea de a da ordine peste capul comandantului Brigăzii 1 Grăniceri.

Temeritate inexistentă azi.

Altă asociație își asumă conexiunea cu NATO.

Până la un punct am crezut că este vorba de un demers de bună credință, dar observ că pasageri interlocutori mă confundă cu nu știu ce doritor de habar nu am ce clipe de camaraderie îndoielnică, confundând percepția dezinteresată, a unui insignifiant jurnalist, cu te miri ce interese ulterioare pur și simplu aiuritoare…

Și în ceea ce privește prima și a doua asociație mi se pare corect să reamintesc că numai în armata Republicii Populare Chineze erau aleși liderii prin vot, iar dacă vorbim de rezerviști, recursul la alegeri ține de Agamiță Dandanache și liota lui de susținători.

Între timp a mai apărut un grup, de păcălici publici, la nivel adecvat, care cred că dacă se fotografiază lângă nu știu ce afișe ale unei agenții de presă, insignifiante, reprezintă viitorul analiștilor militari, cei care nu au public un rând memorabil, înainte de BSDA 2018.

Se pot minți, cei de mai sus, o vreme, dar nu pot minți și opinia publică!

Nu aparțin și nu voi aparține, sub nicio formă, unor asociații evident încremenite în proiect!!!

Am promovat Clubul Militar Român de Reflecție Euroatlantică, o coagulare informală, cu afirmare mediatică, doar ca o tribună democratică, liber asumată, în care unii buni vizionari români rămân, iar cei prea plini de ei au oricând libertatea de a pleca.

Cred că este necesar un moment de limpezire, de despărțire a apelor.

În ce mă privește mă desprind surâzând de aceia care, în anul 2018, se manifestă precum în 1988.

Remember.

Majoritatea ofițerilor în rezervă, din România, se uită amuzați, dar senini, la orgolii pasagere, care nu au nicio legătură cu realitatea că toți rezerviștii au făcut parte dintr-o singură armată, cu minusurile și reușitele sale.

Fiecare ofițer a ajuns la gradul pe care, probabil, îl merita.

Asta nu înseamnă că unii înstelați se pot îmbăta cu apă rece…

~