Realități euroatlantice

1. Dacă tot se vorbește, la Bruxelles, de experiența fiecărei țări membre a NATO, nu ar strica ca oficialul care reprezintă România să întrebe pe omologii din celelate state aliate europene, câte țări au militari căzuți la datorie pentru cauza libertății altor națiuni. Președinții și premierii acestor entități statale ar trebui să stea în stânga și în dreapta lui Donald Trump, Statele Unite fiind cu cei mai mulți tineri aduși în sicrie acasă, doar pentru că au crezut în lumina și puterea Statuii Libertății. Numai militarii de carieră, cu prezențe în teatrele de război, pot înțelege asemenea sacrificii umane, liber asumate.

2. Chiar dacă nu este organizația șefilor de state și de guverne, din statele membre ale NATO, chiar dacă acum unii oratori vorbesc la Bruxelles de libertate și democrație, în comunitatea euroatlantică, toți așteaptă luarea de poziție a președintelui SUA, o țară fără de care Alianța nu ar fi avut și nu are o putere corespunzătoare militară, pentru a face față pericolului militar real răsăritean. Donald Trump este dușul rece necesar celor care confundă prezentul cu trecutul, deși viitorul rămâne atât de imprevizibil, din păcate.

3. Responsabilitatea colectivă, în cadrul NATO, exclude aroganța unor lideri aliați, care, în virtutea trecutului imperial și a puterii economice actuale a țărilor pe care le conduc, au impresia că la reuniunile aliaților unii au dreptul la imaginea publică atotputernică, iar alții doar la momentele în care iau umil notițe, pentru că nu au coloană vertebrală.

4. Sosind la sediul NATO, la numai câteva ore după ce Trump a criticat Germania, Merkel a spus: “Am personal experiența cum o parte din Germania a fost controlată de Uniunea Sovietică. Sunt foarte fericită că astăzi suntem uniți în libertate, în Republica Federală Germania. Din acest motiv putem spune că putem să facem politici independente și să luăm decizii independente. Acest lucru este foarte bun, mai ales pentru oamenii din estul Germaniei. ”
Citind în oglindă, la Berlin nu contează că și România de Est, cea dintre Prut și Nistru a fost și este controlată de Moscova, românii nefiind sprijiniți de cancelarul german să fie uniți în granițele interbelice, pentru a genera politici independente și a adopta hotărâri conform interesului național, nu a celui german. Mare ipocrită.

5. Acesta este adevărul. Nici România nu a cheltuit 2% din PIB pentru apărare.

6. Noroc cu jurnaliștii francezi, de la AFP, care menționează și România, cu 1,93, deși la nivelul parlamentar, de la București, se știa de 1,80.

7. Iată harta cu unele state membre ale NATO apărate de SUA și alimentate cu gaz de Rusia.

8. USA TODAY: “Dintre cei 13 noi membri ai NATO admiși de la sfârșitul Războiului Rece, 10 au văzut recent un declin al evoluției lor democratice de la vârfurile consemnate în perioada 1989-2017. Mai degrabă decât consolidarea democrației, extinderea NATO a jucat un rol important în recrearea uneia dintre problemele vechi pentru care a fost inițial stabilită pentru a le combate. Se pare că devenind victima propriului succes, NATO a trecut de la a juca un rol important în câștigarea Războiului Rece la postura de a ajuta la provocarea unuia nou. Niciunul dintre aceste aspecte nu este de a minimiza comportamentul rău al lui Putin în ultimii ani sau de a respinge preocupările europene. Trebuie să întrebăm, însă, cât de îngrijorați pot fi aliații noștri bogați atunci când cheltuielile lor medii de apărare sunt cu mult inferioare obiectivului NATO de două procente din PIB? Europa este pe deplin capabilă să se compare – într-adevăr depășind-o – cu Rusia -, la aproape toate categoriile de putere militară latentă și actuală. Având în vedere acest fapt poate că este timpul să ne întrebăm, așa cum o face și Trump, dacă Europa și SUA ar putea fi mai bine deservite de o arhitectură de securitate diferită în Europa, care să poată efectua noi misiuni de securitate fără a reaprinde Războiul Rece.”