DESPRE MONOLOGURI, VIZIUNI OPUSE, TUTE ȘI EMASCULAȚI

Am răspuns invitației de a fi prezent la recepția organizată cu prilejul Zilei Armatei Egiptene, la care a fost prezent și Excelența Sa, ambasadorul Egiptului, în România, Salah A. El-Sadek. Un context în care am acordat un scurt interviu unui post de televiziune de la Cairo și am semnat în cartea de onoare a evenimentului.

În această ambianță am reîntâlnit un purtător de uniformă militară, a unui stat riveran la Marea Neagră, ai cărui părinți au trăit între Prut și Nistru, vorbind atât limba lui Cehov, cât și pe cea a lui Mihai Eminescu. Dialogul purtat în limba română a confirmat convingerile diferite, opțiunea mea pro-NATO fiind confruntată cu obsesia interlocutorului meu privind încercuirea puterii regionale, din estul bătrânului nostru continent, de statele aliate.

Interesantă este părerea partenerului de dialog, conform căreia doar întâlnirile la nivel înalt, dintre superputerile nucleare, pot avea efecte în statele cândva socialiste, azi situate la granița de est a Alianței Nord-Atlantice.
Din aceeași perspectivă nu ar exista tensiune în Marea Neagră și nici pericolul unui război hibrid, în zona noastră geopolitică!

O afirmație practic contrazisă de refuzul multor oficiali dâmbovițeni de a intra în discuție cu cel care afirma că se lovește de un zid al respingerii oricărui dialog. În rest… rămân net opuse viziunile asupra modului în care Basarabia a revenit la Patria Mamă, la 27 martie 1918, sau a motivației ocupației sovietice, a aceluiași pământ românesc, în 1940. Cu precizarea că interlocutorul meu consideră că trăitorii din arealul Republicii Moldova au rămas cu mentalitatea veacului trecut, dar Igor Dodon, în felul său…este un patriot(!).

Totuși, necesitatea comunicării minimale a fost recunoscută. Dar, deocamdată, sunt cultivate monologurile.

Discuția francă a atras privirile unor tute cu fuste scurte negre, învârtite pe lângă doi tăcuți, unul tuns scurt, cu trese, primul fiind brusc interesat de o poză drăgăstoasă cu una din fufe, motivul fiind ca în cadru să apară și cei ce purtau dialogul sintetizat mai sus. M-am dus la toantele de acolo precizându-mi identitatea și faptul că am fost atent la mânuirea proastă a telefonului mobil, de o blondă ce a dispărut urgent.

Chipuri mai tâmpe nu am văzut în acest an și dacă astfel de specimene sunt încadrate la serviciul emasculat de români inteligenți, atunci nu mă mir de ce mișună emisarii altor agenții, nu de presă, prin România, ca vodă prin lobodă. Cel puțin, când am studiat în Bavaria, profesorii de acolo începeau prima oră specificând că anterior au activat la CIA, FBI, unii și la servicii adversare lor.

Unde-i fusta scurtă, la tute, și părul mic, la aparenți masculi, mintea le este pe măsură.

Cât privește Marea Neagră, fiecare stat riveran rămâne cum a stabilit, cu monologul oficial, doar altfel este încă pace, nu-i așa? Carevasăzică…