Și aici am în vedere barajele umane realizate de purtătorii vestelor galbene, pe marile autostrade – cum se vede în fotografia care însoțește aceste gânduri, imagine imortalizată de mine, din mașină -, barajele, nu puține, ale forțelor de ordine, care deviau obligatoriu, fluxul de pe marile artere rutiere, anunțurile repetate, pe marile ecrane electronice – în mod curent destinate pentru informații strict tehnice, utile șoferilor – conform cărora conducătorii auto trebuiau să fie vigilenți (!!!) față de posibilitatea apariției pe șosele a unor manifestații.

Realități în contrast cu ce trasmiteau posturile private de radio, ce difuzau dialoguri cu pensionari, șomeri, muncitori, funcționare și alți nemulțumiți de încremenirea în proiect a societății franceze, una în care președintele Macron – afirmau intervievații – părea a lua de la cei mulți, cu o situație deloc de invidiat pe plan economic și intenționa transferul de miliarde de euro la cei puțini, dar cu conturi substanțiale în bancă.

Am văzut apoi autoturisme aproape blocate, în coloane ce mergeau pe sensuri opuse și pe bordul a două-trei mașini din zece succesive erau veste galbene, iar la volani erau bărbați și femei, cu o maturitate clară și o îndârjire pe față cum am mai văzut, pe alte meleaguri, tot în decembrie, dar în 1989.

În mod clar, acum, Macron a pierdut șansa de a mai avea un mandat de președinte al Franței.