Dacă în 2019 am lua totul de la zero…

Fotografia care însoţeşte câteva enunţuri personale am realizat-o pe autostrada care uneşte Nisa / Franţa, de Veneţia / Italia. Pe italieni nu i-au împiedicat nici trecătorii lor politicieni, nici decidenţi din cancelariile altor state, ca să făurească o asemenea arteră, de circulaţie nu numai internă, care generează locuri de muncă în restaurantele, cafenelele, benzinăriile, hotelurile şi în alte facilităţi ce apar, spre mai bine clienţilor opriţi pentru o pauză pragmatică, între două curse cu ochii pe vitezometrul ce oficial nu ar trebui să depăşească, în Italia, 130 km, pe oră, deşi chiar autorul acestor rânduri a ajuns la 180 km, pe oră.

Nu pot românii să realizeze şi să se bucure de asemenea noi artere de revitalizare a economiei naţionale? Nu vor fanarioţii, de ieri şi de azi, din cele trei palate mioritice – prezidenţial, guvernamental şi parlamentar – să aibă şi românul condiţia europeanului din ţări precum Spania, Franţa şi Italia?

Răspunsul l-am aflat de la fiul meu Remus, care îmi relata dialogul avut pe aeroportul din Amsterdam, cu alţi doi români, unul venind din Norvegia, altul din Germania, cei din urmă cu o experienţă de muncă şi în Turcia. Ei bine, unul din cei doi conaţionali le spunea celorlalţi:

– Am văzut, cât eram acolo, la turci, cât de repede au ridicat un pod. Cât de mândri erau. Dacă în 2019 am lua totul de la zero, în Uniunea Europeană, românii ar reuşi, prin experienţa şi productivitatea celor care muncesc acum în afara ţării, dar reveniţi motivaţi în Patria Mamă, să pună România pe primul loc, la reuşite admirabile.