ÎN ATENȚIA MINISTRULUI APĂRĂRII NAȚIONALE

Vine un moment, în viața fiecărui om, când paharul se umple.
Nu la propriu. Ci la figurat.
Precum în acest decembrie, amârât, scârbavnic, din 2018.

Mă uit la președintele care nu este al nostru, ci al altor cancelarii, atrase de bogățiile României, acelea care calcă cu nelegiuirea pe tot mai firava noastră Constituție.

Acest cetățean, care își aruncă pardesiul în brațele unui SPP-ist, cum niciun împărat roman nu făcea cu scutul său, crede că va fi reales, la finele anului 2019.

Dacă nu de conaționali, de computerul de la STS.

Ce anume îl califică pentru un nou mandat în palatul reabilitat de Nicolae Ceaușescu, la Cotroceni?

Plecăciunile umilitoare, ale unui președinte nedemn, în fața cancelarului Germaniei, aflat pe panta coborâtoare, și în prezența celui ce conduce guvernul Austriei, un arogant care nu a avut șansa unui demn demnitar român, care să îi arate ușa spre drumul ce îl ducea la aeroportul Otopeni?

Privesc și spre Palatul Victoria, unde pot fi și oameni de bună credință, dar nu puțini lipsiți de sângele necesar în instalațiile adecvate, doar nu au venit la guvernare numai pentru Gloria personală, susținută de două televiziuni de știri – bine orientate – și dezavuată de alte posturi TV, cu informații telecomandate.

Nu mă mai uit, când trec cu autoturismul pe lângă Palatul Dezunirii Noastre, unde sunt atât de mulți manipulați de serviciul autohton de dezinformare, încât nu servesc nici interesul național al României, motiv pentru care Tricolorul ar trebui coborât în bernă, nici apartenența noastră la Uniunea Europeană – care nu ar mai trebui reiterată – al cărui drapel flutură degeaba acolo, nici al comunității euroatlantice, NATO fiind un fel de scut pentru impotența deliberată a liderilor nr.1, nr.2, și nr.3, din România.

Doar oricând pot fi retrase trupele americane din țara noastră, a se vedea imprevizibilele decizii vizând contingentele americane din Siria și Afganistan, dar, mai ales, demisia secretarului apărării, generalul, acum în rezervă, James Norman Mattis .

Nu mai citesc arealuri publice de informații, toate controlate de servicii unde liderii lor actuali, invitați, ca la Congresul SUA, în fața comisiei adecvate, nu ar face altceva decât să formuleze propoziții inguidibile, bușificatoare și bilibizdrocizante, probe ale incapacității lor de a fi cetățeni responsabili pentru cântărite și necesare cuvinte rostite spre cuvenita informare a opiniei publice, teoretic parte a unei societăți etichetată oficial ca fiind specifică unei democrații – cum zicea Klaus Werner Iohannis – consolidate.

Vorba vine.

Mă amuză intenția actualului ministru al apărării de a discuta în ultima ședință, pe 2018, a Consiliului Suprem de Apărare a Țării nominalizarea celui ce va fi, din ianuarie 2019, noul șef al Statului Major al Apărării.

Nu de alta, dar nu a specificat, domnul ministru, dacă va pune capăt și mandatelor anti-NATO, prelungite pe vecie, a celui ce conduce logistica armatei naționale – din veacul trecut – nici când va opta pentru consacrarea unui singur mandat, de patru ani, la șefia Direcției Generale de Informații a Apărării, care și azi, cu toate infiltrările de ofițeri acoperiți – în funcții cheie din DGIA – ai serviciului autohton de informații… utile doar celor la putere, este condus, din umbră, de generalii care nu vor… să bage bățul prin gardul fostei URSS, sau cum se mai numește acest blestem geopolitic azi.

Sancta Mediocritas…

Băieții cu ochi albaștri au uitat două detalii care îi devoalează.

Serviciile pe care le oferă sunt plătite prost, ca să nu scriu foarte prost și uită că și conaționalii-țintă înțeleg cine și de ce se apropie de ei.

În rest trăim bine.

Securitatea de ieri, serviciul urmaș de azi, controlează in integrum presa din România, de aceea vedem cum unul din cei care au spart ultimul marș unionist din București, apare acum ca descoperitor isteric al… adevărului morții generalului Vasile Milea, față de care și atunci, ca și azi, nu este decât o insignifiantă umbră.

Teoretic, armata mai are reprezentanți legitimi la Cotroceni, unii promițători, în visele lor deloc publice, dar care acum sunt simpli majordomi… într-un palat unde contează doar cine prinde primul paltonul ocupantului primului fotoliu.

Așa au fost întotdeauna.

Slugi.

Nu personalități puternice.

Își merită soarta.

De atâta minciună, manipulare, revanșism, ură și încălcare a legii – pentru a salva uniuni de creație ale securității de ieri, consolidate de serviciul de păcăleli publice de azi – tinerii pleacă peste hotare.

Ireversibil.

Cum președintele, în mod evident, nu ia decizii singur, premierul nu este nici acesta de capul său, iar voturile din parlamentul seteseului depind de cum iese fum pe coșul papalității din dreapta pieții palatului parlamentar, ar trebui promulgată trecerea la noua republică, specifică realităților din toate statele foste socialiste, din estul Europei.

Republica serviciilor integral comandate și informate.

Asta ca să nu ne mai păcălim cu…

… Vox Populi, Vox Dei.

~