China nu vine cu trupe de ocupaţie, dar spre deosebire de Rusia, oferă statelor riverane la Marea Neagră oportunitatea de a folosi investiţiile chineze pentru ca să îşi modernizeze infrastructura şi să îşi dinamizeze economia

Elementul inedit al conferinţei de la Kiev va fi generat de tema care va fi analizată de al treilea grup, respectiv China şi zona Mării Negre. De la Beijing nu se trimit tancuri, paraşutişti şi portavioane în arealul maritim menţionat, dar, prin lansarea oficială, în anul 2013, a proiectului Road New Silk, China investeşte foarte mult în regiunea Mării Negre şi se impune, treptat, ca un jucător-cheie în zonă, în timp ce opţiunile Moscovei – atent monitorizată de UE şi NATO – se focalizează pe conflictele momentan stopate în Republica Moldova (Transnistria) şi Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud) şi pe zonele rupte manu militari din Ucraina – Crimeea şi Donbas. China nu vine cu trupe de ocupaţie, dar spre deosebire de Rusia, oferă statelor riverane la Marea Neagră oportunitatea de a folosi investiţiile chineze pentru ca să îşi modernizeze infrastructura şi să îşi dinamizeze economia. La acest al treilea grup se vor puncta obiectivele şi modalităţile chineze de angajare în dialog constructiv, cu partenerii potenţiali pentru o cooperare economică extinsă. Percepţiile diferite ale statelor cu litoral la Marea Neagră vor determina şi viziuni mai puţin anticipabile privind raporturile ce se vor crea între oportunităţile propuse de Beijing şi compromisurile probabile ale unor parteneri din zona amintită. Poate că doar în acest context, la nivelul funcţionarilor de la Bruxelles, ai Uniunii Europene, se va înţelege diferenţa specifică dintre nivelul de ambiţie al Chinei şi cel al comunităţii democratice europene, în zona Mării Negre. Prin conferinţa de la Kiev, Centrul European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” va genera nu doar simple dezbateri academice, ci va şi confirma capacitatea sa de a anticipa evoluţii viitoare, dezirabil paşnice, în arealul limitrof Mării Negre, care doar aparent pare mai puţin expusă pericolului unei deteriorări a statu-quo-ului actual. Cu trei foste republici sovietice – Republica Moldova, Ucraina şi Georgia – ţinute în şah prin trupe imperiale menţinute în enclave voit militarizate, cu două ţări NATO – Turcia şi Bulgaria – care doresc relaţii amiabile şi cu România care nu are un dialog substanţial cu Moscova, Rusia domină copios Marea Neagră. Doar for a while / pentru un timp.

COMENTARIUL INTEGRAL POATE FI CITIT AICI.