A trecut Styxul

Azi noapte a trecut Styxul , în Orașul Florilor și al Parcurilor, în fascinanta Timișoara, o ființă care a știut să trăiască cu surâsul pe buze, să ofere clipe de lumină din priviri, să readucă speranța acolo unde părea pierdută, să creadă în cei din jur și când aceștia păreau firavi, în bătaia vânturilor vremurilor nu totdeauna prielnice, să privească puternic spre trecut, ca și cum ar fi fost ieri, cu oameni dragi, ale căror nume le rostea și în ultimele ore, cu un drag de viață ce ține de bunul simț al căliților de mici, în fața vitregiilor sorții, parcă mereu nedreaptă cu purtătorii de dreptate, într-o lume uneori haină. Celei care a fost sora mamei mele, Aurica, un gând pios, o lacrimă greu de oprit și o lumânare aprinsă la căpătâiul ei, de om inconfundabil de generos cu cei dragi inimii sale.