A trecut Styxul Sorin Frunzăverde…

A trecut Styxul Sorin Frunzăverde, cel care a fost unul dintre miniștrii Apărării României cu o personalitate aparte, un conațional ce insista pe diferența specifică, dintre conducerea civilă și cea militară, la vârful armatei țării.
L-am cunoscut la revenirea mea în țară, după absolvirea Colegiului Internațional de Studii de Securitate de la Garmisch, în Bavaria.
Chiar în seara sosirii în țară, la București, am fost sunat la telefon, din spațiul ex-iugoslav, de ofițerul de relații publice însărcinat să răspundă de comunicarea, informarea și relațiile publice ale efectivelor militare române dislocate acolo.
Din acest motiv am fost chemat a doua zi, de urgență, la ministrul Sorin Frunzăverde, la el, în birou.
Nu era singur.
Stătea în capul mesei, în stânga acesteia fiind demnitari militari cu grade mari.
Reproduc dialogul avut atunci, pentru că vorbește de la sine despre stilul ministrului Frunzăverde:

– Dumneata ești ofițerul care suni la telefon, într-un teatru de operațiuni militare?
– Nu. Eu sunt cel ce a fost sunat de acolo.
– De ce?
– Ofițerul de relații publice, doamna locotenent-colonel Rodica Abrudan era într-o situație dificilă. Altfel un ofițer de excepție, aceasta era cea care primise o notă telefonică aparte și nu a dat de niciun alt interlocutor la celălalt capăt al telefonului, în București. Precizez că în direcția de relații publice era șef de birou, iar eu sunt șeful ei de secție.
– Ce notă telefonică a primit?
– De la nivel înalt, din ierarhia militară, i s-a ordonat să aducă la cunoștința celorlalți aliați, aflați cu trupe acolo, că detașamentul românesc se va retrage. Era uluită, dar și-a păstrat calmul. Apoi m-a sunat pe mine.
– Ce dorea?
– Nu știa ce să facă. Mai ales că nota telefonică era semnată de…
– De cine?
– De cine este în stânga Dumneavoastră.
(Uluire în sală, cu înroșiri instantanee ale anumitor chipuri).
– Și Dumneavoastră ce ați răspuns?
– Să aștepte până când își va preciza poziția ministrul Apărării. Și la ora când vorbim așteaptă decizia Dumneavoastră.
– Bine. Mulțumesc. Sunteți liber.

Apoi ministrul s-a întors spre cel din stânga sa, dar ce a urmat nu mai contează.
Așa se exercita, lucid, controlul civil asupra conducerii armatei.
Cu tact.
Și înțelepciune.