Într-o țară cu o democrație consolidată – ceea ce, din păcate, nu este cazul României…

Într-o țară cu o democrație consolidată – ceea ce, din păcate, nu este cazul României, chiar dacă a fost primită în NATO, datorită eforturilor uitate ale unor militari profesioniști temerari și chiar dacă este membră a Uniunii Europene, structură unde măcar sunt enunțate principiile libertății (inclusiv de expresie, cinic ignorată la București), democrației (cea în care parlamentarii sunt personalități, nu păpuși insignifiante, premierul are a(l)titudine națională și internațională, iar președintele oferă națiunii probe concrete de loialitate mai presus de orice îndoială) și statului de drept, nu de drepți în fața jupânițelor și jupânilor din diverse instituții de stat (degeaba) – premierul care a plecat de la guvernare predă ștafeta conducerii partidului altui compatriot.

În România a fost fentată această etapă sub pretextul că ex-premierul candidează la alegerile prezidențiale, pe care, cel mai probabil, le va pierde cu uluire și aruncarea responsabilității pe terțe zone de influență decizională.

Și ce va urma?

Dacă actualul lider social-democrat rămâne la timona partidului său… măcar să îi schimbe denumirea. Să rămână doar social, că democrat nu este nicio secundă.
Iar dacă în loc de democrat se preferă apelativul național avem și bomboana pe colivă.
Istoricii știu de ce.