fbpx

Așa se gândea și înainte de 1989, în regimul socialist

Am citit azi, pe website-ul ADEVĂRUL un enunț aparte:

“Eu oricum nu văd nicio diferență intre mine, ca inginer constructor, si un militar, politist sau magistrat.”

Trec peste faptul că inginerul are ochi albaștri, ca mulți alți aventurieri în arealul publcistic și revin la afirmația personajului care probabil a băut prea mult lăptic, când era cândva mai mic.

Așa se gândea și înainte de 1989, în regimul socialist.

Eram comandant de pluton, la militarii cu termen redus – unde nu erau gradați și toată munca de instrucție o făcea ofițerul – când, într-o zi, revenind de pe terenul de instruire, am fost chemat la comandantul de brigadă, din Timișoara. Un general manierat, atent la ținuta, părul și manichiura sa.
Mi-a zâmbit amical:

– Am o problemă…

Am tăcut. Știam că era începutul unui enunț.

– De dimineață, până acum, mai mulți ofițeri, cu grade superioare au fost rând pe rând umiliți, la orele predate la un pluton de ofițeri în rezervă, cu grade diferite, concentrați la noi. Ei nu sunt încazarmați, au mașinile personale sau de serviciu afară, în viața publică fiind directori de întreprinderi și structuri administrative cu arie de activitate județeană. M-am consultat cu cei din comanda brigăzii și toți mi-au spus să te aleg pe tine.

Am așteptat.

– Du-te la ei. Acum râd în clasă de cei care te-au precedat acolo. Din ordinul meu vei conduce o oră de instrucție de front, cu acești bărbați care confundă armata cu un circ. Mă voi uita de la fereastră…

Am parcurs calm platoul de adunare al brigăzii. Am observat că începeau să se posteze, pe la unele ferestre, ofițeri, subofițeri și chiar militari în termen. După șase ore de instrucție trăite în câmp bătut de vânt eram imun la asemenea detalii. Am intrat în sala de clasă. Nici nu m-au băgat de seamă. Au continuat cu glumele și ironiile la adresa celor din armată.

Ce a urmat nu are rost să descriu. Am dat comenzi numai din poziția de drepți, i-am încolonat în afara clădirii, i-am deplasat pe platou și timp de 50 de minute am făcut formațiile de adunare ale plutonului, pasul de defilare și alte exerciții conexe. Finalul a fost că au intrat, la ultima mea comandă, în coloană câte unul, nădușiți, încruntați, fără să râdă, la sala de mese.

La ferestrele unității erau numai chipuri zâmbitoare.

~