fbpx

MIRCEA DRUC: “Astăzi, torpilarea integrării celor două state românești este o chestiune de strategie imperială”

1. Pe zi ce trece, românii, în ansamblu, se transformă într-o soluție suprasaturată de informații contradictorii. Parțial, și din această cauză, foarte mulți concetățeni, sunt defazați sau sceptici în privința Reîntregirii Patriei.

2. Actuala conjunctură din Republica Moldova este fluctuantă, nesigură, ca acum cinci sau douăzeci și cinci de ani. Evaluarea situației va fi mereu subiectivă, incompletă. Și depinde: a) de cine ești (moldovean statalist sau român unionist, rus de profesie sau nostalgic misoneist); b) ce obiective urmărești (binele creștinesc sau căpătuirea rapidă pe contul aproapelui/statului); b) de unde urmărești desfășurarea evenimentelor în spațiul Pruto-nistrean (din Chișinău sau Tiraspol, Comrat sau Bălți, București sau din diaspora).

3. Reîntregirea reprezintă calea noastră de la vis la realitate. Marea Unire de la 1918 a integrat milioanele de români din afara frontierelor trasate după Mica Unire de la 1859. În prezent, Reunirea teritorilor răpite este imperios și primordial necesară pentru supraviețuirea Statului Unitar Român și consolidarea Națiunii Române. Unionismul românilor este un drept natural de a fi în spațiul lor ancestral: în Carpați, la Nistru, la Tisa, la Dunăre şi la Pontul Euxin. Nu putem rămâne la infinit dependenți de motivația schimbătoare a străinilor. Dacă Helmut Kohl ar fi ținut cont de părerile francezilor, britanicilor, americanilor, rușilor, am fi avut și în prezent două state germane.

4. Astăzi, torpilarea integrării celor două state românești este o chestiune de strategie imperială. Pentru EI, existența în continuare a Republicii Moldova, reprezintă ”un rău necesar”. Un atu pentru a menține pe agendă problema dezmembrării Statului Național Român. De la declararea la Chișinău a independenței s-a trecut la următoarea etapă. Există deja în safeuri câteva scenarii și proiecte gen ”Moldova Mare”. Proiecte care implică, în mod inevitabil, destrămarea României și a Ucrainei.

5. Adversarii Reunirii sunt stimulați din exterior și aceștia devin tot mai numeroși și mai nocivi. Și dacă elitele naționale nu elimină consecințele Pactului Stalin-Hitler de jure și facto, procesul dezmembrării României, început în iunie 1940, va continua. De aceea, Reîntregirea și nu altceva, constituie astăzi unicul Proiect de Țară. Supraviețuirea ca Stat și Națiune devine obiectivul strategic al tuturor românilor. Și doar în baza acestui imperativ vital putem decreta angrenarea totală a resurselor posibile și disponibile. În această cheie, obiectivul strategic Reîntregirea urmează să determine, în mod obligatoriu, obiectivele tactice ale guvernării, să condiționeze opțiunile și întreaga activitate operativă la nivelul fiecărui subsistem al Statului Național Unitar.

6. Toți oamenii și toate națiunile au probleme. Dar nimeni nu face nimic din ceea ce nu dorește să facă. Volens-nolens, în plină expansiune globală a Imperiului, fiecare națiune caută răspunsul adecvat la întrebarea „Care pe care?”. Această întrebare denotă un principiu fundamental al politicii interne și externe dar, totodată, și perpetua dilemă a luptei naționale și a luptei de clasă. Astăzi, în cazul nostru, al românilor, această formulă sacramentală semnifică „A fi sau a nu fi?”. Și această dilemă este conștientizată de tot mai mulți români de pretutindeni.

7. Neale Donald Walsch, un mesager spiritual contemporan, dialogând cu Dumnezeu, l-a întrebat dacă, în caz de emergență la scară planetară, ne poate ajuta cineva. A primit un răspuns clar, pozitiv, încurajator: ”Nu sunteți singuri, abandonați în univers. La deșteptarea speciei voastre veghează și Ființele Foarte Evoluate dintr-o altă dimensiune”. Așadar, ajutor există… numai dacă indivizii și națiunile știu să asculte. Astăzi, în cazul nostru, al românilor, ”deșteptarea speciei” înseamnă Reîntregirea Țării. Și Reîntregirea de jure și de facto va fi opera minorității creative, a unor constructiviști nativi din interiorul și din afara României, care ascultă, aud și înțeleg.

Mircea Druc,
București, februarie 2020

TEXTUL INTEGRAL POATE FI CITIT AICI.

~