Totul are o limită

După ce guvernul a adoptat proiectul reglementării stării de alertă mă aștept ca pe un anumit canal de televiziune, aparent privat, dar bine… securizat, pot pentru ca să zic, acela unde cineva se credea conducătorul României, carevasăzică țipa și amenința, precum Hitler, acum fiind bine mersi, europarlamentar pe bani buni, nu glumă, el fiind cel care ne… învață acum cum să mergem la lucrările agricole, adică nu mai mult de 20 la 50 de kilometri (fuck you, stupid people!), că așa a înțeles el, tâmpițelul națiunii restricția specifică și tot el ne sfătuiește, rupt de realitatea României, cum să ne rugăm în afara bisericii, că el este marele fanatic, pardon, credincios al națiunii, ei bine mă aștept ca la același post TV să se perindeze băieții….deștepți ai noii guvernări, inclusiv cei care îi ling palmele premierului citându-l ridicol, ca semn al disperării că nu au primit funcția visată.

S-a furat cam mult în România, iar dacă marea schimbare liberală este… pleacă ai voștri, vin ai noștri… nu dau doi bani pe alertații neamului, care la primele focuri de armă, ca în decembrie 1989, s-ar ascunde ca unii militari de atunci, cu grade mari, pe sub mese.

Visul Parteneriatului Strategic cu SUA trebuie resuscitat, după alegerile prezidențiale, de peste Ocean, printr-un Tratat aparte cu Statele Unite ale Americii, singura garanție reală că democrații de carton, de la București, nu o vor lua razna, ca unii predecesori interbelici, pe timpul ultimei conflagrații mondiale, când s-au retras în propriile lașități individuale, lăsând militarilor sacrificiul suprem.

Totul are o limită.

Cu sau fără voia celor trei palate aparent… utile – prezidențial, guvernamental și parlamentar.

~