Și încă am fost elegant…

Am primit azi, pe telefonul mobil, un text, care NU mi-a plăcut. Era semnat de un conațional ce condamna pe cei care au “lins clanțele stăpânilor de la Brouxelles – corect se scrie Bruxelles, în neerlandeză Brussel, în germană Brüssel, în engleză Brussels, iar în valonă: Brussele – și Washington – Washington, D.C., formal Districtul Columbia și cunoscut și ca D.C. sau Washington – care atunci când ăia trăgeau un vânt, în loc să te ții de nas, inspirai adânc și le făceai complimente.”

Câte exprimări impardonabile!…

Interesant este faptul că o acuză similară – printr-o coincidență ce ține de logica tipologiei conflictuale – mi-a adus un postac, la ultimul meu comentariu, despre pensiile militare, din publicația electronică ADEVĂRUL, detaliu ce nu mă putea lăsa indiferent.

Asta pentru că am pășit în grădina ambasadei americane doar de Ziua SUA, în uniforma Armatei României, pe baza unei invitații oficiale nominale. Atunci am discutat cu atașatul militar american al momentului posibilitatea preluării modelului televiziunii militare a SUA, pentru a avea o televiziune militară românească, cu program de 24 de ore din 24, preluat de toate unitățile militare românești, din țară și din zonele unde mai sunt militari profesioniști români în misiune. A fost o discuție demnă, de la egal la egal, amical.

Detaliile de mai sus au relevanță, pentru că autorul textului primit prin telefon nu este la prima situație în care sare calul.

Asta deși, pe micul ecran, am fost singurul om de presă care a realizat o emisiune amplă despre vizita sa la Pentagon, unde, într-adevăr, a fost primit cu înalte onoruri militare.

Nu fac din țânțar armăsar.

Dar uneori nu este bine să confunde cineva Facebook cu arena unui miting electoral, ca în SUA, în condițiile în care, cu toate orgoliile unor înstelați, niciunul nu a avut curajul să candideze, în mod democratic, la Președinția României.
Mai multă cumpătare, echilibru, deci înțelepciune, nu strică.

Și încă am fost elegant.