Cel Mai Înalt Grad Deloc Politic

Cu ani în urmă, Leonida Lari, energica poetă de dincolo și de dincoace de Prut, îmi spunea, la un interviu realizat față în față, cu ochii arzând de durere: “- De ce nu ați luptat voi, pentru noi, la invazia sovietică din 1940?!… Măcar un foc de armă să fi fost tras contra invadatorilor!!! DE CE?…”

După cum se știe, pe 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea URSS, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, și din partea nordică a regiunii Bucovina. Ambele fiind teritorii românești, azi aflate – momentan – sub umbrelele Moscovei și Kievului.

Un rușinos jaf imperial, fără nicio justificare morală, generat doar de tradiția siluirii popoarelor vecine – între două pahare de votcă – de cei ce s-au crezut și se cred nemuritori, la Kremlin.

Ei bine, dacă ar fi trăit atunci…

PVT

… colonelul Paul Valerian Timofte NU ar fi executat ordinul de retragere, argument fiind pilda sa de azi, când poartă uniforma Armatei României doar din obligația față de propria conștiință, din convingerea că mai are ceva de spus semenilor, din țară, dar și de peste hotare, din tăria de a se simți liber în Patria care l-a răsplătit cu Cel Mai Înalt Grad Deloc Politic, altitudine de la care vorbește viitorimii, cu încredere în Generația Următoare.

Paul Valerian Timofte este expresia, la nivel regional, a promoțiilor de ofițeri aflați acum în rezervă, români îndârjiți, care nu aruncă – inconștient – cu noroi în trecutul națiunii din care fac parte, zâmbesc cu inteligentă ironie la stângăciile unor străjeri de azi, dar mai ales la cele ale mai marilor lor trecători, de la București, simple umbre ale unor mari generali post-decembriști – de care s-au temut, din rațiuni diferite, toți președinții aflați la timona dâmbovițeană, după decembrie 1989 – și înțeleg să meargă mai departe, tot cu fruntea sus, pentru că nu vor mai avea ce pierde.

La aniversarea zilei sale de naștere îi urez Colonelului Paul Valerian Timofte să rămână luminos, pentru că nici nu știe câți de mulți conaționali se bucură de traiectoria sa de stea mioritică deloc căzătoare.

La mulți ani frumoși, alături de cei dragi!

ALFA 1
ALFA 2

~