UN PATRIOT SINGURATIC

Cel despre care scriu aceste rânduri, în pofida aparențelor, este un singuratic. În evoluția sa, ca profesionist al armelor, a ars rapid etapele parcurse de alții, parțial, în zeci de ani. Lua și ia încă decizii rapide. Evaluează din mers o situație sau alta. Și nu suportă jumătățile de măsură. Cine l-a numit la conducerea puternicei structuri militare de la Iași știa că va da o replică publică imperialilor ce și azi se plimbă cu trăsura sovietică între Prut și Nistru. Cine l-a adus în fruntea creierului oștirii române, avea în vedere opțiunile sale pentru restructurarea Statului Major, într-un moment în care România nu era încă membră a NATO, nu avea trupe trimise în vreun teatru de război, iar dialogul cu SUA era bazat pe celebra sintagmă Mil to Mil Relations. A avut dezavantajul de a anticipa mai repede unele evenimente viitoare, aspect care i-a atras adversități din partea unor camarazi și ostilități în arena politică. Deși înțelege utilitatea demersurilor publice politically correct preferă franchețea rostirii unor adevăruri care deranjează și azi, mărimi politice cu diferite ținute intelectuale. A înlocuit uniforma de general al Armatei României cu straiele albe purtate și de dacii liberi.

M.C.

Rămâne un simbol al rezistenței individuale la incultura, aroganța și prea plinul puterii de ieri și de azi.
Mircea Chelaru – născut la 3 iulie 1949, la Rediu, la nord-vest de Iași, este generalul cu dovedit talent de eseist, cu aptitudini pentru sinteze istorice inedite și cu unele momente de atragere a atenției opiniei publice interne ca trecător om politic român, cu fulgerări aparte în filipice justificate în raport cu starea de azi a României. Generalul Mircea Chelaru a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române din 15 februarie, până la 31 octombrie 2000, o perioadă în care sufletul său a ars, pentru cei care îl cunosc mai bine, ca o flacără neostoită.
Viață lungă, Domnule General, în folosul României libere de incompetență.

~