COLONEL DOCTOR ÎN ISTORIA NEGLIJATĂ A ARMATEI ROMÂNIEI

no name

În timp ce pe micul ecran continuă afluirea de No Name – cu mimici ca la emisiunea de televiziune Comici vestiți ai ecranului, ba supărați pe viață, ba măcinați de obsesia că nu îi mai promovează terți pe posturi la care cred că au dreptul, ba deloc atenți la exigența telespectatorilor, care vor idei noi, argumente aparte, o perspectivă robustă, pragmatică, pentru viața lor atât de vânturată mediatic de chirurgii ce conduc menestrelul sănătății, deși epidemiologi trebuiau acolo să decidă, în lupta contra coronavirusului – un conațional ce preferă rezistența la prostie prin continuarea scrierilor sale istorice, prin publicarea, în urmă cu câteva zile, la Chișinău, a ediției revăzute și adăugite a tomului Armata română de la Prut la Stalingrad şi înapoi la Prut (1941-1944), a optat pentru dreptul său de a fi departe de năstrușniciile perindate pe micul ecran, când și când atenționând cu tact, pe compatrioții interesați de domeniu, că istoria adevărată nu este cea încremenită în compendii conjuncturale, ci aceea care se desprinde de o epocă prin recurs la surse multiple, abordate și comparate fără niciun parti pris cu personaje devenite umbre în galeria celor care au contribuit, cât au putut, deseori cu erori, la devenirea comunității tenace de români, din care au făcut parte.

Acestui conațional, colonel doctor în istoria neglijată a Armatei României, îi doresc, la aniversarea zilei sale de naștere, viață senină, marcată de alte necesare tomuri revăzute și adăugite. Undeva, în arhiva de aur a jurnalismului militar există o fotografie, realizată la Carei, în care colonelul Alesandru Dutu – doar despre Domnia Sa este vorba – se adresează unor ofițeri prezenți în jurul său, unii cu funcții înalte la momentul respectiv. După atenția pe care i-au acordat-o era clar că abia atunci aflau adevărul complex al luptelor duse pentru eliberarea ultimei brazde de pământ românesc, la 25 Octombrie 1944.

Onorat atunci, pentru competență, onorat și azi, pentru rezistența la cancerul inculturii ce a cuprins societatea Românească, Alesandru Dutu și-a învins competitorii cu arma modestiei sale.
La mulți ani frumoși!

A.D.

~