Avem conducători rupți de realitatea românească

Întâmplător sau nu, în ziua când s-a deschis anul de învățământ românesc, președintele propriului palat, referirea fiind la cel de la Cotroceni, a participat la inaugurarea unei linii de metrou.

Singurul moment de interes real, pentru jurnaliștii prezenți la eveniment, a fost dorința momentanului șef al statului de a i se muta tribuna cu microfonul, de la care urma să se adreseze propriei imaginații, că asistența era redusă conform legii lui Arafat.

Tribuna trebuia mutată că să nu fie bătut în cap…președintele, de razele de soare nemiloase. Atunci am înțeles că liderul național este din nou… aerian.

Seara, la un post de mitici, a fost scos la păscut istericul numărul 1 al micului ecran, exilat, cu tact, în parlamentul UE – fără “M” și “I” pot pentru ca să scriu – alde Rareș Bogdan, care a semnalat că actualul partid de guvernământ mai rămâne la putere patru ani.

La salariul său de europarlamentar, cel nominalizat mai sus vede doar lapte și miere curgând în țara românească, deși realitatea este cu totul alta.

Nici președintele, nici europarlamentarul nu au mai fost de mult prin mediul rural.

Și scriu aceste rânduri dintr-un asemenea areal, departe de mofturile protipendadei din 2020.

La țară se moare pe capete. Aproape în fiecare zi preotul îngroapă nonagenari, octogenari, chiar și septuagenari. Niciunul bolnav de coronavirus. Dar mai toți copleșiți de nevederea limanului la care au sperat o viață să ajungă.

Nu puțini dintre cei rămași în comunele tot mai depopulate, ba nu știu să scrie și să citească și de aceea caută să muncească oriunde, cu ziua, pentru câțiva zeci de lei, nu sute, nu mii, ba se bucură și de o bere oferită de cei care le-au cerut, contra cost, la câmp, la grădină sau la construcția unei case… o zi de efort fizic.

România rurală reală nu este nici liberală, nici pesedistă, ci chinuită.

Iar acum și în zilele următoare primarii asfaltează ce nu au dorit timp de un mandat. Doar fiecare vot contează.

Alegerile vor trece, iar starea proastă a României rurale nu are vreo perspectivă realistă să se schimbe, pentru că beția puterii nu are nimic în comun cu înhămarea la carul comunităților cu semeni vinovați că au trăit și în veacul trecut.

Și asta se uită la Cotroceni.

Și nici nu contează în parlamentul fără “M” și “I” …

~