În istoria presei militare a existat un terț, care, după trecerea în rezervă a cerut celui ce conducea Statul Major al armatei să plece un an de zlle în Afganistan, pentru a scrie o carte despre experiența militarilor români pe acel pământ islamic.

Cel ce comanda armata nu a fost de acord.

Atunci, rezervistul a scris o carte, s-a prezentat cu ea la generalul suprem, i-a lăsat-o spre lectură și corectare, apoi a tipărit-o trecând pe copertă și numele înstelatului respectiv.

Asemenea lingușiri, precum cea descrisă mai jos nu sunt noi.

Există însă un domeniu unde nu pot exista coautori – cel al artei oratorice.

Și de câte ori văd un tont citind un text oficial, evident deloc scris de el, mă distrez că mai sunt comici înstelați, în anul 2020, ce nu au simțul propriei lor micimi umane.