ROMÂNIA NU ARE DOUĂ ARMATE

Ne mai amintim cine a comandat armata ţării, după decesul R.S.R.? De la 29.12.1989 la 02.05.1991, generalul-colonel Vasile Ionel a fost şeful Marelui Stat Major. Eram în sala ministerului, când ministrul Victor Atanasie Stănculescu a anunţat nominalizarea lui Vasile Ionel. Reacţia asistenţei a fost una de dezaprobare. Dar Stănculescu, calm, a spus simplu, că de el are acum nevoie. Mesaj clar, tipic trecerii unei etape de dezordine naţională. De la 03.05.1991 la 22.01.1997, generalul de corp de armată Dumitru Cioflină a condus Statul Major General. El a fost primul general român care a introdus în armata postdecembristă boneta pentru cadrele militare, cu care de altfel l-am văzut, evident surprins, când a coborât din elicopter la Fort Polk, o bază militară unde americanii au adus mii de camarazi aliaţi, pentru un exerciţiu la care participau şi ţări partenere, precum România. De la 22.01.1997 la 07.03.2000, generalul de corp de armată Constantin Degeratu, care, ca şef al Statului Major General, a avut misiunea extrem de grea, de a redimensiona organismul militar românesc şi a avut temeritatea să taie conexiunea telefonică dintre Palatul Cotroceni şi Moscova, motiv pentru care cel ce conducea ziarul care a preluat patrimoniul fostului cotidian comunist “Scânteia” i-a telefonat şi i-a spus sec că şi-a semnat, prin decizia sa, condamnarea la moarte. Numai că Dumnezeu a vrut altfel. De la 07.03.2000 la 31.10.2000 a comandat energic Statul Major General, generalul de corp de armată Mircea Chelaru. Cel care a fost primit cu înalte onoruri militare la Pentagon. Dar a fost debarcat pentru că o altă echipă politică venea la conducerea ţării, după alegerile parlamentare. De la 31.10.2000 la 25.10. 2004 a fost şeful Statului Major General, cel mai puternic general român postdecembrist, generalul dr. Mihail Eugen Popescu. El a avut onoarea şi bucuria să fie alături de preşedintele ţării, de şeful guvernului şi de ministrul apărării la Summitul NATO de la Praga, care a deschiş uşa României, pentru evoluţia sa în cadrul celei mai puternice alianţe politico-militare, de după ultima conflagraţie mondială. De la 25.10.2004 la 13.09.2006, generalul dr. Eugen Bădălan a fost Şeful Statului Major. El a dorit înfiinţarea bazelor militare româneşti, un concept de modernizare şi reamplasare a unităţilor militare naţionale. Verticalitatea sa a deranjat la nivel înalt fiind îndepărtat tocmai de cel care îl asigura, la primul palat al ţării, că nu îl va schimba din funcţie. Mârşăvie politică, tipică ultimelor trei decenii. De la 13.09.2006 la 31.12.2010 a condus Statul Major General amiralul dr. Gheorghe Marin, care la final de mandat a primit o înaltă distincţie militară americană. De la 01.01.2011 la 31.12.2014, generalul dr. Ştefan Dănilă a fost Şeful Statului Major General, care a reprezentat o speranţă a aviatorilor militari că vor avea parte de o dotare cu avioane de luptă moderne, cu elicoptere noi de atac şi de transport, pe măsura provocărilor vremii. De la 01.01.2015 la 28.10.2019, a condus Statul Major General, direct, sau indirect, funcţie de toanele unui ministru, generalul Nicolae Ciucă. Stăpânirea sa de sine, evitarea ambuscadelor abil ticluite pentru compromiterea sa au fost apreciate de cei ce au decis că armata are din nou nevoie de un ministru al ei. Anterior un ministru cu un mandat similar fiind generalul ing. Niculae Spiroiu. De la 01.12.2019 şeful Armatei României este generalul-locotenent Daniel Petrescu, de la care instituţia militară aşteaptă multe. Vom vedea ce va reuşi să facă mai bine, pentru Ţară şi armata ei. Revin, la ceea ce spunea generalul Ioan Sorin, care ar fi meritat să fie, la un moment dat, şeful Statului Major General: România nu are două armate. Ar fi bine ca asta să nu se uite niciodată…

Citiți articolul integral aici.

~