Mătușa…aflată pe patul de moarte

Dacă privim obiectiv ce a putut face un anumit şef de guvern, de la Chişinău, de la 25 mai 1990, la 28 mai 1991, atunci putem enumera unele reuşite: a înfiinţat primele structuri ale Armatei Naţionale, Poliţiei Naţionale, Trupelor de Carabinieri şi a serviciilor speciale de informaţii; a introdus limba română ca limbă de predare în şcoli, licee şi universităţi; a fondat Academia de Studii Economice şi Academia Naţională de Poliţie, la Chişinău.

În plus, a contribuit la deschiderea la Chişinău a liceelor bilingve român-francez, român-spaniol, român-englez, român-italian, român-german; a contribuit la trimiterea la studii în România şi în alte ţări a peste 3.000 de studenţi, doctoranzi şi elevi; a eliminat Partidul Comunist din viaţa socială. Tot cel despre care este vorba în aceste rânduri s-a opus iniţiativei lui Gorbaciov, care în luna martie 1991 a organizat un referendum în legătură cu viitorul uniunii fost sovietice. Atunci, Estonia, Letonia, Lituania, Armenia, Georgia şi Moldova nu au participat la referendum. Culmea este că la Chişinău a poposit, înainte de acest referendum, un diplomat trimis anterior de Bucureşti la Moscova, care încerca apoi să îi convingă pe interlocutorii de pe malurile râului Bâc ce bine este să ai o relaţie amiabilă cu ceea ce şeful guvernului judeţelor dintre Prut şi Nistru numea, în derâdere, Mătuşa… Una aflată pe patul de moarte, fapt ce nu credea deloc şeful de atunci al diplomaţiei române. Dar viiitorul anticipat de prim-ministrul Mircea Druc a fost confirmat de viaţă. Lovitura finală dată proiectului lui Gorbaciov a fost rezultatul referendumului din Ucraina, ţinut pe 1 decembrie, în care majoritatea populaţiei s-a pronunţat în favoarea independenţei. Drept urmare, spre stupoarea opiniei publice fostă sovietică, preşedinţii Rusiei, Belarusului şi Ucrainei s-au întâlnit în pădurea Belovej de lângă Minsk, pe 8 decembrie 1991, unde au semnat acordul de înfiinţare a Comunităţii Statelor Independente şi au proclamat încetarea existenţei URSS-ului.

Rămas fără obiectul muncii, Gorbaciov a demisionat de Crăciun – dar a rămas în viaţă…- din funcţia de preşedinte, URSS-ul încetând să existe în mod oficial pe 1 ianuarie 1992.

CITIȚI CONTINUAREA AICI.