✍ UNII PATRIHOȚI, DIN DECEMBRIE 1989, NICI MĂCAR NU IEȘISERĂ DIN SEDIUL COMITETULUI CENTRAL SAU CEL AL PRESEI MILITARE

? În decembrie 2008, când treceam prin mari tensiuni profesionale, Ministerul Apărării Naționale având în frunte un personaj… pesede, care nu mai vroia să plece de acolo, aidoma predecesorului său Victor Babiuc, am realizat un interviu cu un camarad aparte.

? Atunci s-au dat de ceasul morții terți din arealul de… contrainformații militare – pentru că interlocutorul meu rostise adevăruri demascatoare -, dar și nu puțini aspiranți la noi funcții… în ceea ce atunci era un edificiu solid al presei militare și acolo unde supraviețuiau băieți cu expertiză în relații publice, aflați la final de carieră, de aici și apetitul lor și al celor din Drumul Taberei – se știe unde – pentru delațiune, cu orice preț, mă rog, cu prețul unor noi funcții.

✌️ Între mai multe telefoane, pe fir militar, temperate, cu tact, de secretara mea, excepționala Doamnă Valeria Ionescu, am înregistrat un interviu, de excepție, cu colonelul Alexandru Poleucă.
Demn, acesta nu mi-a cerut anonimatul.
Atent, la ceea ce mi-a relatat am preferat să nu îi divulg, atunci, identitatea.

? Asta a produs turbarea agenților serviciului intern de contrainformații militare.

✍️ Ca jurnalist prefer să îmi apăr interlocutorii, chiar dacă, deseori, nu puțini micimani au profitat de pe urma demersurilor mele jurnalistice, doar pentru că erau și sunt protejații unora din Drumul Taberei.

? Mai nou…

? X – ofițer acoperit de informații militare, cu cosițe blonde, deci și cu fustiță, asta ca să rămân elegant – predă la Colegiul Național de Apărare (teoretic o instituție menită să pledeze inclusiv împotriva imposturii publice, dar… o permite),

? Y uită că a fost extirpat din direcția celor specializatî în ridicarea și fotografierea celor aflați sub plapuma nopții și face pe marele jurnalist, după ce o viață întreagă a supervizualizat formula “șantajul și etajul”, azi având o indemnizație… ilegală (doar nu mai contează… nu este așa?) de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști – și a colaboratorilor lor, acoperiți, dornici de legitimații false, din Serviciul Român de Informații prost plătite – iar…

? Z, marea nulitate, căruia nu îi mai citește nimeni tomurile depășite optează pentru pescuit… între două prezențe insignifiante, la sediul diplomaților militari – cei încă în viață…

? Opțiunea mea a dat și satisfacții altora.
Era una din probele publice pentru care puteam fi invitat să plec din fruntea Trustului de Presă al Armatei României.
Am ales să plec prin demisie,
pentru că am condus presa militară
pe timpul a două mandate ale unui președinte al SUA.
Suficient, din punct de vedere democratic.

?

Și ceea ce am schimbat atunci
nu poate fi contestat nici azi,
de niciunul din succesorii mei:
* unul de tranziție (cea garantată de labilul secretar de stat cu batistuță de bărbățel dominat de a doua nevastă ),
** altul cu ochi albaștri, era să scriu turcești ( doar susținătorul său, devenit ulterior înstelat de ocazie știa îndrumarea că…plecarea frunții multe steluțe aduce ) și
*** altul preferând ignorarea stării conflictuale, între adevăr și aparențele publice.

? Lecția de învățat?…
Este pilda dată de Albert Einstein:
„Liderul este acea persoană care reușește
să scoată simplitate din dezordine,
armonie din dezbinare
și oportunitate din dificultate”.