„Deceniul 1991-2000 a fost singura etapă când în România postdecembristă s-a scris istorie fără cenzură“

“…am atacat destul de dur pe istoricul Florin Constantiniu, mai ales pentru felul în care, alături de Ilie Ceauşescu, Alesandru Duţu, Mihail E. Ionescu şi Mihai Retegan au conferit, înainte de 1989, datei de 23 august 1944 statutul de << început de eră nouă în istoria poporului român >>, în volumul << 200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial >>, apărut la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, în anul 1985…La simpozionul ştiinţific de la Ploieşti, consacrat zilei de 23 august 1944, prin comunicarea mea, rostită liber, folosindu-mă şi de textul scris, am atacat frontal: Cui au folosit evenimentele de la 23 august 1944? Cine a profitat de acestea? Cu argumente evident. Din cele 11 comunicări, a mea a ocupat locul 7, în ordinea expunerii. Locul 11 a revenit colegului istoric Petre Opriş, cu o comunicare tip << cireaşa de pe tort >>, în care compara două evenimente istorice: 23 august 1944 şi 22 decembrie 1989, argumentând asupra preluării puterii politice de către comunişti, în România…S-au pronunţat pe rând istoricii Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu, Ioan Chiper, Ioan Scurtu. Profesorul Ioan Scurtu a afirmat calm, dar ferm: << Actul de la 23 august 1944 nu poate fi scos din istorie. >> I s-a replicat din sală: << Nimeni n-a vorbit despre asta, dar se cere interpretat corect, după (atâţia) ani! >>”

CITIȚI MAI MULT AICI.

~