Omul unei singure instituții

A plouat ieri seară intens, pe plaiul vrâncean unde mă aflu.
A plouat și în sufletul meu, la aflarea stingerii flăcării vieții colonelului, în retragere, Paul Valerian Timofte.

TIMOFTE

A fost, după trecerea sa în rezervă, un român care și-a continuat menirea de bun orator, împătimit de istorie, în serviciul credincios al promovării interesului național în rândurile celor din preajma sa, camarazi și oficiali, profesori și elevi, preoți și mireni, veterani și jurnaliști.

A reușit, prin inițiativele sale, ca să fie omul unei singure instituții, aceea a bucuriei de a aduna laolaltă minți luminate și chipuri din generația următoare.

A ridicat uniforma de simplu colonel la nivelul unui simbol aparte, neatins de unii purtători de grade aurite.

Prin optimismul său, spiritul ofensiv și capacitatea de a inspira încredere a confirmat existența gradului imagologic de colonel cu stea,
printr-un potențial inexistent la terți cu pretenții invalidate de viață.

Rămâne în memoria celor care l-au prețuit și urmat, ca o pildă de român capabil să atragă privirile, gândurile și speranțele acelora care și azi mai au nevoie de certitudini naționale.

Ultimul Onor, pe care l-ar merita, ar fi oferirea Tricolorului familiei sale.

Nu a acționat în Afganistan sau Irak, dar a cucerit inimile a nenumărați români de bună credință, prin dragoste de România.

Câți ca el, colonelul inconfundabil Paul Valerian Timofte?…

~