Cei mai buni oameni de televiziune nu au nevoie de texte scrise dinainte, pe prompter sau pe hârtie, ci au ideile emisiunii în cap, verbele la ei, puterea de a privi în ochii invitaților și/sau a telespectatorilor, cu obsesia de a nu uita că în absența unei dinamici, știrea comentată moare din prima secundă.

Asta pentru că televiziunea înseamnă mișcare, nu blocajul unei demoazele în fața unei oglinzi magice, obsedată de ideea de a da bine în ochii celor care o urmăresc și neatentă la vârsta sa, la volumul propriului corp, la efectul negativ al filmării dintr-o parte, în care se vede și pagina cu scrisul lăbărțat, neregulat, de care altfel nici nu ar fi avut nevoie.

Păcat că așa ceva i s-a întâmplat ieri și unei jurnaliste de la televiziunea publică, altfel o minte brici, efect probabil al faptului că este mai rar lăsată să fie față în față cu telespectatorii.

Unor asemenea persoane bine intenționate cineva trebuie să le spună, ca la postul NBC NEWS, din New York, unde am fost:

– Lasă hârtia deoparte… vorbește liber…fii tu însuți… cu informațiile și ideile tale.

Mai greu?