Nicio obligație de ordin militar

✍️

Postul de televiziune Antena 3 mi-a propus să îmi exprim opinia, pe 14.11.2021, la ora 16.00, în legătură cu declarația generalului Nick Carter, șeful Statului Major al Apărării, din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, privind existența unui risc mai mare de tensiuni în noua eră a unei „lumi multipolare”, în care guvernele concurează pentru diferite obiective și agende diferite.

Din această perspectivă, câteva rememorări se impun și în acest areal electronic.

1. Tensiunile au fost generate la granița de est a NATO de mentalitatea celor ce cultivă în opinia publică, a statelor lor, iluzia de țări asediate de terțe state europene, aspect deloc adevărat.

2. Natura belicoasă a unor politicieni răsăriteni, precum președintele Belarus, este rodul obsesiei de a rămâne la putere cu orice preț, inclusiv acela al falsificării rezultatelor alegerilor prezidențiale.

3. Nu NATO a trimis bombardiere strategice, cu capacități nucleare, în spațiul aerian al Belarus, ci Rusia.

4. Nu NATO a organizat, fără un anunț prealabil, parașutări pe teritoriul Belarus, aproape de frontierele Poloniei și Lituaniei, ci Rusia.

5. Este o realitate organizarea de către regimul dictatorului din Belarus a aducerii, pe cale aeriană, a mii de migranți, din Orientul Mijlociu și din Africa, în scopul instituirii unei presiuni vizibile, publice, cu momente violente, la granița cu NATO = frontiera cu UE = marginea estică a Poloniei.

6. Numărul cel mai mare de avioane cu migranți venind din Moscova este evident sprijinul implicit al Rusiei, deși Putin l-a negat explicit.

7. Generarea crizei umanitare de la frontiera dintre Polonia și Belarus aduce, inevitabil, pe tabla de șah geopolitică, atenția diferențiată a NATO și Federației Ruse, dar nu și o confruntare imediată între acestea.

8. Afirmația președintelui Vladimir Putin, de sâmbătă, conform căreia exercițiile neprogramate ale NATO în Marea Neagră reprezintă o provocare serioasă pentru Moscova și că Rusia nu are nimic de-a face cu criza de la granița aliatului Belarus cu blocul constituie două minciuni publice.

În primul rând, spre deosebire de alarmele neanunțate de Moscova, ale trupelor proprii, din districtul militar sudic. NATO își anunță în prealabil, transparent, antrenamentele menite a menține capacitatea de acțiune laolaltă, a aliaților și partenerilor, din perspectiva unei situații de criză imprevizibile.

În al doilea rând, serviciile secrete rusești, în special Direcția Principală de Informații a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, prescurtat G.R.U., nu sunt deloc străine de organizarea fluxului de aeronave spre Minsk, orarul acestora, aeroporturile de decolare, numărul de migranți și proveniența acestora confirmând organizarea de tip militar a noului val de asalt al celor care – conform propriilor lor declarații – vor să trăiască în state dezvoltate, precum Germania.

9. Într-adevăr, recursul la presiunea celor aduși în inima Europei din state devastate de război, concomitent cu creșterea prețurilor la gaze, cu activarea forțelor proxy echipate, finanțate și înarmate de regimuri autoritare estice, plus atacurile cibernetice brusc întețite, au reușit acumularea unor tensiuni politice majore, confirmate și de dislocările de trupe la frontierele Poloniei cu Belarus și a Ucrainei cu Rusia.

10. Caracterul războiului s-a schimbat și pentru că inițiatorii agresiunii psihologice doresc să inducă în eroare opinia publică, pentru se victimiza apoi, în eventualitatea – nedorită de statele democratice – ajungerii la confruntări de ordin militar.

11. Sigur că trăim într-o lume multipolară mai complexă, în care ambiția de a reacționa rapid, pe plan național, poate duce la escaladări datorate și unor calcule greșite privind raporturile de forțe și posibile alianțe utile continuării ostilităților inițiale. Dar deocamdată aici vorbim doar de scenarii.

12. Zborurile unor avioane ale NATO, în spațiul aerian al Mării Negre, reclamate de Rusia, precum și incursiunile aeriene ale unor aeronave de luptă rusești, interceptate de avioanele de vânătoare aliate, în zona defensivă a Alianței Nord-Atlantice, confirmă preocupările pentru identificarea, fotografierea și filmarea, de la mare înălțime, a unor dinamici militare în curs de derulare, încă nemediatizate, din motive lesne de înțeles.

13.

Chiar dacă la București viitorul guvern reprezintă astăzi încă o iluzie carageliană este exclus ca militari români să fie implicați în operațiuni inițiate pe teritoriul Ucrainei – un stat care nu este membru al NATO și față de care România nu are nicio obligație de ordin militar.