Ne uităm un pic…

✍️ Ne uităm un pic pe harta statelor aflate pe litoralul nordic și vestic al Mării Negre?

Rusia confirmă afluirile și concentările de trupe, dar amânarea ordinului ipotetic de ofensivă, pe teritoriul ucrainean,

indică, mai degrabă, o presiune la adresa statelor relevante, care susțin poziția Kievului, precum SUA, Germania, Franța și Marea Britanie, din care, pe plan militar, în mod real, contează, la o adică, doar invocata forță expediționară americană, variantă în care, nota bene, recursul la arma nucleară nu mai este o opțiune exclusă.

Ucraina tot alimentează partenerii cu ceea ce presupun serviciile secrete ale acestei foste republici sovietice că vor face militarii ruși.

Din eroarea de a face publice hărți, planuri și alte pronosticuri geopolitice vor avea parte, până la urmă, în caz de eșec al diplomației occidentale, de o nouă surpriză strategică.

Republica Moldova se cocoșește tocmai acum

, cu marcarea celor trei decenii de la gestul înțelept al lui Ion Iliescu de a recunoaște independența Chișinăului față de Moscova, și prezidenta își face un titlu de glorie locală de a ajuta un dezertor mai sensibil cu viitorul său. Dar cei cinci-șase mii de militari dintre Prut și Nistru au un echipament, o tehnică de luptă și o motivație ce ar trebui puse sub lupa celor interesați să aibă un organism militar viabil.

România a optat, după neghioabe îndârjiri ale unor politicieni de pripas, pentru un premier care a comandat armata țării.

La vremuri previzibil grele este nevoie de administratori adecvați, atât ai situației interne, cât și ai celei externe.