Principiul dominoului pare să fie agreat la Moscova

Conform unei precizări a ambasadei Rusiei, din Marea Britanie, longevivul ministru de externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov – un diplomat care nu se joacă deloc cu cuvintele – a afirmat, nici mai mult, nici mai puţin, că “NATO a devenit un proiect pur geopolitic, care vizează preluarea teritoriilor orfane, după prăbuşirea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi a Uniunii Sovietice.” Câtă delicateţe! Orfane…carevasăzică?!

În esenţă, fraza antologică a şefului diplomaţiei ruse explică încăpăţânarea actuală a Moscovei de a impune SUA şi NATO tratate care ar facilita, într-o nouă formă, revenirea “teritoriilor orfane” sub controlul Kremlinului.

O iluzie care a fost respinsă, cu fermitate, atât în dialogul bilateral, dintre emisarii diplomatici ai SUA şi Rusiei – secretarul de stat adjunct al SUA, Wendy Sherman şi ministrul adjunct de externe rus, Serghei Riabkov -, cât şi în discuţiile avute în Consiliul NATO – Rusia, unde delegaţia rusă a fost condusă de ministrul adjunct al Afacerilor Externe al Rusiei, Alexander Grushko.

La modul obiectiv, restabilirea dialogului diplomatic între aliaţi şi interlocutorii ruşi este un câştig în sine.

Iar ofertele de negociere ale diplomaţilor din NATO au vizat reducerea cursei înarmărilor şi o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte exerciţiile militare, propuneri la care reprezentanţii ruşi nu au avut niciun fel de reacţie, semn că pe moment altele sunt priorităţile lor şi nu aveau lumină verde de la Kremlin.

Chiar dacă discuţiile au fost repetiţii, în formate restrânse, ale unor poziţii deja exprimate la Washington D.C. şi Moscova, la Geneva şi Bruxelles, important este că, deocamdată, ambele tabere au optat pentru dialogul diplomatic, chiar dacă în dosarul geopolitic ucrainean rămân pe poziţii evident opuse.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO – un promotor al tonului echilibrat şi lucidităţii geopolitice în discursul public – a reiterat afirmaţia că există o perspectivă reală a unui conflict armat pe teritoriul european.

Ipoteza unei noi confruntări militare a fost abordată şi de un cunoscător al dinamicii militare în Europa de Est, respectiv James Stavridis, într-o opinie exprimată în revista “Time”.

Amiralul James Stavridis – aflat acum în retragere – a condus Alianţa NATO în operaţiuni globale din 2009 până în 2013, în calitate de al 16-lea Comandant Suprem Aliat, cu responsabilitate pentru Afganistan, Libia, Balcani, Siria, combaterea pirateriei şi securitatea cibernetică.

A fost, de asemenea, comandant al Comandamentului de Sud al SUA, responsabil pentru toate operaţiunile militare din America Latină, în perioada 2006-2009.

I s-au acordat peste 50 de medalii, inclusiv 28 de la naţiuni străine, în cariera sa militară de 37 de ani.

În luarea sa de poziţie publică, amiralul James Stavridis a indicat obiectivele lui Vladimir Putin, aşa cum le-a perceput el:

1. Vrea vrea să pară puternic şi hotărât în faţa electoratului său.

2. Doreşte divizarea SUA şi NATO, cu privire la răspunsul la o potenţială lovitură în Ucraina.

3. Mizează pe impresionarea aliaţilor săi, în special a preşedintelui Xi Jinping al Chinei.

4. Împiedică aderarea Ucrainei la NATO şi UE, reintegrând-o în sfera de influenţă a Rusiei.

5. Induce opiniei publice internaţionale impresia că administraţia Biden este slabă şi indecisă.

CITIȚI ARTICOLUL INTEGRAL AICI.