Capcana pentru Putin

Conform editorialului publicat ieri de ziarul “The Guardian”, Dmitri Kozak, adjunctul şefului de cabinet al Kremlinului, avea în program, pentru 26.01.2022, o întâlnire cu oficiali francezi, germani şi ucraineni, în formatul Normandia. Editorialul menţionat prezintă “Viziunea The Guardian asupra ameninţării la adresa Ucrainei: ridicată şi în creştere”. Să fie jurnaliştii britanici mai puţin informaţi decât alţi pământeni geopoliticieni?…

Întâlnirea marchează o revigorare a aşa-numitelor discuţii în formatul Normandiei al celor patru state – Rusia, Franţa, Germania şi Ucraina -, care au avut loc ultima dată în 2019.

Se întâmplă în timp ce ţările europene democrate şi Statele Unite, ameninţă că vor impune sancţiuni drastice Rusiei.

Acestea includ sancţiuni personale împotriva preşedintelui Vladimir Putin, dacă Federaţia Rusă atacă Ucraina.

Diplomaţii ca diplomaţii, dar numai naivii pot crede că Moscova a dispus concentrarea a zece divizii la frontiera cu Ucraina, doar pentru a lansa porumbeii păcii.

După cum tot cei informaţi unilateral pot crede gogoriţa propagandei ruse că NATO subminează securitatea regiunii.

Asistăm la un interesant şah geopolitic.

Kremlinul a scos peste 100.000 de militari la antrenamente prelungite, în apropierea graniţei cu Ucraina.

În replică, Casa Albă a obţinut sprijinul aliaţilor pentru sancţiunile posibile în cazul agresiunii militare ruse, chiar dacă la convorbirea telefonică cu unii interlocutori europeni au fost exprimate, cum era şi firesc, diferenţe de percepţie existente între unii aliaţi.

Dinamica crizei ucrainene este marcată atât de războiul informaţional – pionul american înaintat fiind anunţul cu cei 8.500 de militari ai SUA, trecuţi în starea de alertă maximă, dislocabili în cinci zile în Europa, iar pionul rus fiind brusca manifestaţie a celor 2000 de demonstranţi din Kiev – cât şi de demersurile diplomatice, la finalul săptămânii urmând a fi înaintate Moscovei răspunsurile scrise ale SUA şi NATO, la solicitările nerealiste ale Rusiei.

După cum a anunţat NATO, un miliard de cetăţeni din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice au şi îşi vor păstra siguranţa apărării libertăţii lor.

Iar în acest sens, exerciţiul maritim naval aliat Neptune Strike 22 oferă opţiuni de răspuns proporţionale şi flexibile, pentru a descuraja adversarii şi a apăra arealul NATO.

Deloc întâmplător, exerciţiul are loc în Marea Mediterană, pe unde vor trece şi navele militare ruseşti speciale pentru desant venite din Marea Baltică, cu destinaţia Marea Neagră.

După cum se remarcă în editorialul redacţiei ziarului The Guardian:” Rusia a plătit puţin preţ pentru anexarea Crimeei şi pentru stimularea revoltei separatiste în regiunea Donbas în 2014. Există un caz credibil că Rusia este pusă într-o ofensivă militară majoră – nu doar urmăreşte diplomaţia coercitivă – şi că este în interesul Moscovei să acţioneze înainte ca Kievul să primească noi transporturi de arme. Mai presus de toate, în prezent nu există o rampă de ieşire vizibilă pentru Vladimir Putin. Chiar ceea ce spune că Rusia trebuie să contracareze – prezenţa NATO în Europa de Est – creşte din cauza propriilor sale acţiuni. S-ar putea să caute o ieşire; este mai greu să-l vezi în retragere.”

Sigur, că la ora actuală, formatori de opinie de pe mapamond, inclusiv cei mioritici se împart în cei care susţin că invazia militară rusă va avea loc şi aceia care neagă, cu încăpăţânare, că aşa ceva se va întâmpla.

The Guardian atenţionează, pe cei interesaţi de subiect, că ” o analiză a Centrului pentru Strategii de Apărare, un think tank ucrainean, spune că o invazie la scară largă care va captura cea mai mare parte a ţării în următoarele câteva luni pare puţin probabilă, având în vedere formaţiunile actuale de trupe ruseşti. Dar, de asemenea, sugerează că „invazia hibridă” este deja implementată, invocând recentul atac cibernetic. Moscova poate crede că astfel de metode, împreună cu loviturile transfrontaliere cu rachete, sabotajul şi amestecul politic, ar putea fi suficiente, pentru a produce o schimbare a guvernului. (Oferta UE de 1,2 miliarde EUR în asistenţă financiară de urgenţă este concepută pentru a reduce presiunea asupra Kievului.)”

Nu ştim pe ce bază a emis Centrul pentru Strategii de Apărare, din Ucraina, ipoteza de mai sus, dar retragerea unor diplomaţi occidentali, în frunte cu cei americani, din Kiev, constituie un indiciu mai credibil şi profesionist, în sensul că dincolo de strângerile de mână diplomatice, opţiunea manu militari nu a fost abandonată la Kremlin.

Asta şi pentru că mai există cuiul lui Pepelea, de fapt al lui Putin, respectiv gazoductul NordStream 2.

Iar Germania ar dori ca acesta să nu fie considerat parte a dosarului geopolitic generat de criza dintre Ucraina şi Rusia, după cum Ungaria, ca şi cum unii politicieni din Budapesta ar trăi pe alt continent, a anunţat că premierul Viktor Mihály Orbán intenţiona să poposească la Moscova, pentru un schimb bilateral de opinii – evident nevinovate – cu preşedintele rus.

CITIȚI MAI MULT AICI.

~