Câteva lucruri totuşi trebuie reamintite, celor interesaţi de dosarul geopolitic ucrainean

Câteva lucruri totuşi trebuie reamintite, celor interesaţi de dosarul geopolitic ucrainean.

I. Statul ucrainean vecin este suspus unei agresiuni militare aparent nemotivată, dar Kievul putea anterior să abordeze diplomatic, cu Moscova, unele realităţi geopolitice post-sovietice generate de încremenirea într-un proiect al veacului trecut. Sigur că Rusia a declanşat agresiunea militară contra Ucrainei – în mod cert condamnabilă -, dar statul ucrainean a preluat, la decesul URSS, şi teritorii care nu i-au aparţinut niciodată, ba mai mult a impus ca limbă oficială pe aceea naţiunii conduse de la Kiev, minorităţile naţionale, inclusiv cea română intrând – ca să fiu elegant – într-un con de umbră.

II. Preşedintele Ucrainei ar trebui să fie mai atent la ce discursuri rosteşte ici-colo, pentru că nu a spus ucrainenilor un adevăr simplu. Ucraina nu avea cum să intre în NATO cu problemele teritoriale pe care le are cu Rusia. Şi ca bomboana pe colivă să fie la locul ei, până şi Insula Şerpilor – pierdută de România în împrejutări pe care nu le mai evoc – a devenit bastion rusesc.

III. Şeful statului ucrainean, în alocuţiunea rostită prin sistemul video, către membrii legislativului românesc afirma:”Cred că leadership-ul României va fi unul dintre factorii decisivi în restabilirea dreptăţii şi protejarea vieţii normale atât în regiunea noastră, cât şi în Europa în ansamblu.Sunt încrezător că România şi companiile româneşti vor participa şi la programul de reconstrucţie postbelică al Ucrainei. Invităm partenerii noştri din Europa să preia patronajul asupra unui oraş, regiune sau industrie care a suferit în urma agresiunii Rusiei. Potenţialul vostru, puterea voastră interioară pot crea un nou exemplu de leadership, în construirea unei vieţi civilizate şi paşnice.” Desigur, România ar putea prelua patronajul Bucovinei de Nord şi Bugeacului, pentru a constribui la reconstrucţia ulterioară a Ucrainei şi la garantarea drepturilor europene pentru toate minorităţile naţionale, după cum ţara noastră asigură deja tuturor comunităţilor minoritare care trăiesc în patria mioriticilor, inclusiv celor de origine ucraineană.

IV. Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy visează frumos:”De îndată ce situaţia va permite, vreau să lansez un dialog cu dumneavoastră asupra unui nou acord atotcuprinzător, care să garanteze protecţia absolută şi dezvoltarea cuprinzătoare a minorităţilor noastre naţionale – comunităţii ucrainene din România şi comunităţii române din Ucraina. Pentru că destinul nostru este să fim atât de aproape cât de mult putem. Destinul nostru este să fim apărători ai libertăţii în regiunea noastră. Destinul nostru este să fim împreună în Familia Europeană.”

I-a dat o replică, pe măsură, premierul României, generalul în rezervă Nicolae Ionel Ciucă, care i-a sugerat preşedintelui ucrainean să aibă grijă de minoritarii români, cum are grijă ţara noastră de minoritarii ucraineni. Nu de acord este nevoie, ci de aplicarea, de către Ucraina, pe teritoriul său, a drepturilor fireşti ale minorităţilor naţionale, cărora nu li se poate lua dreptul la folosirea limbii materne şi la învăţământul urmat în graiul străbun.

Şi ar mai fi ceva. Nu este necesar ca de la Kiev să li se indice celor de pe Dâmboviţa, aflaţi în Bucureşti, capitala tuturor românilor, ce măsuri să ia ca reacţii la agresiunea militară rusă în Ucraina. Libertatea înseamnă ca fiecare să îşi vadă de casa şi de ţara lui. Epoca indicaţiilor preţioase a murit în 1989 – după cum se pare doar în România.

Citiți mai mult aici!