Punct de vedere

🇲🇩🇷🇴

Punctul de vedere pe care l-am exprimat
la schimbul de opinii
– având drept moderator pe Ion Cristea, stagiar la IPRE –
inițiat de
Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), din Chișinău,
în parteneriat cu Fundația Hanns Seidel,
în Republica Moldova
și cu sprijinul Privesc.Eu Moldova,
joi, 11.08.2022, la prânz,
intitulat
„Neutralitatea Republicii Moldova în contextul noii realități geopolitice”.

************************************
Corect politic este să afirm că România respectă statutul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova.

După cum onest este să semnalez că în contextul războiului din Ucraina, acest statut nu oferă securitatea dorită la Chișinău.

Desigur că, pe termen scurt, înaintarea forțelor invadatoare ruse, pe teritoriul ucrainean, este una încetinită în Donbas și stopată în sudul Ucrainei.

Momentan nu este afectat principiul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.

Un enunț care ține cont de specificul relațiilor sensibile, dintre Chișinău și Tiraspol.

Concomitent, situația de pe Frontul de Est, deschis în Ucraina invită la reformarea și modernizarea sectorului de securitate și apărare națională, din entitatea statală existentă între Prut și Nistru.

Statutul de neutralitate este unul la care Finlanda și Suedia au renunțat în cunoștință de cauză optând pentru apartenența la NATO.

Situația aparte a Republicii Moldova invită la reflecție, în condițiile în care este pusă sub semnul întrebării realizarea obiectivelor strategice de dezvoltare, datorită stării de război din Ucraina.

Trăim un timp în care nu dreptul internațional este respectat, ci, la est de noi, dreptul forței imperiale.

O forță revizionistă care a impus Belarusului să renunțe la neutralitate, pentru a permite amplasarea de armament al Federației Ruse – la nevoie și cel nuclear – pe teritoriul acestui stat, aliat cu Moscova.

Fapt ce arată ignorarea de facto a statutului de neutralitate la est de granița răsăriteană a NATO.

Chiar dacă Republica Moldova se apropie tot mai mult de exigențele Uniunii Europene, aceasta nu are mecanismele de a îi apăra granițele actuale.

Într-o Europă pașnică nu ar fi pus nimeni sub semnul întrebării dreptul neutralității, dar în Europa de Est, dorința clar exprimată de restaurare a teritoriului fost sovietic, în granițele mereu lărgite ale Federației Ruse, anihilează efectele constructive ale acestui statut.

Chiar dacă pentru unii singurul principiu neschimbător inerent neutralității este neparticiparea unui stat la conflictele armate între alte state, operațiunea militară specială rusă din Ucraina demonstrează că așa ceva nu contează la Moscova.

Republica Moldova este un partener al NATO, o Alianță din care și România face parte.

Iar Armata Națională a Republicii Moldova cooperează pragmatic cu militarii destinați de Departamentul Apărării al SUA, pentru unele instruiri și exerciții periodice comune.

Interzicerea avută în vedere de unii, a cooperării și interacțiunii cu NATO și SUA ar fi sinonimă cu decuplarea entității dezirabil moderne, dintre Prut și Nistru de cea mai democrată și avansată tehnologic comunitate internațională, cea transatlantică.

Cei care doresc menținerea fostei republici sovietice socialiste cu capitala la Chișinău în sfera geopolitică imperială răsăriteană susțineau recent ca unul dintre principiile neutralității să fie neaplicarea forței.

Asta în condițiile în care pe teritoriul ex-sovietic dictează doar dreptul forței imperiale.

În situația în care și la București și la Kiev este respectată opțiunea pro-europeană a Chișinăului, există totuși în interiorul granițelor Republicii Moldova unele voci transnistrene și câteva opinii ale unor cetățeni din Găgăuzia, care nu doar pun sub semnul întrebării neutralitatea entității dintre Prut și Nistru, dar și doresc reorientarea busolei geopolitice de la Vest spre Est.

Neutralitatea modernă nu exclude cooperarea cu membrii alianțelor sau cu alianțele militare, în scopul consolidării capacității de apărare a Republicii Moldova, iată un adevăr premeditat ignorat de cei rămași captivi mentalității imperiale a veacului trecut.

Iar de 16 ani încoace, Parteneriatul Republicii Moldova cu NATO este unul transparent, constructiv, derulat de la egal la egal, pe baza respectului reciproc și al înțelegerii diferenței specifice.

Participarea unui stat neutru la o alianță, atunci când îi este pusă sub semnul întrebării inviolabilitatea teritorială este un drept asumat conștient, mai ales în condițiile apropierii unei forțe capabilă de o surprindere strategică.

Iar Republica Moldova trebuie ferită de logica demilitarizării, care să fie îndepărtată de determinarea pentru apărarea națională cu tehnică de luptă defensivă modernă, pe baza instruirii prealabile – agreată de autoritățile de la Chișinău -, cu militari specializați din Statele Unite ale Americii și România.

Dezirabila perfectare ulterioară a unui tratat internațional – menit să prevină agresiunea din exterior, precum și să garanteze suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova – este o opțiune ce ține de atributul exclusiv al celor care conduc acum entitatea dintre Prut și Nistru.

În ce măsură va fi păstrată și în viitor neutralitatea Republicii Moldova este o chestiune pe care numai Parlamentul de la Chișinău o va decide, după cum același for legislativ va lua în calcul și alte modalități de apărare a frontierelor statalității conduse de la Chișinău.

Conceptul de neutralitate permanentă avea un anumit conținut înainte de 24 februarie 2022 și a căpătat o altă percepție europeană, după declanșarea agresiunii militare ruse contra Ucrainei, devenind un element de vulnerabilitate regională, în fața unei federații răsăritene în expansiune, captivă mentalității staliniste, ce nu vedea decât menținerea închisorii popoarelor obligate manu militari să facă parte din Uniunea Sovietică.

Sunt trei repere care marchează viitorul teritoriului ex-sovietic:

11 septembrie – când vor avea loc alegeri în 15 entități federale ale Rusiei, când pot fi înglobate în Federația Rusă republicile separatiste Donețk și Lugansk.

7 octombrie – când Putin va aniversa șapte decenii de viață și pot fi recunoscute noile republici separatiste Herson și Zaporojie, care urmează a fi create prin prezența forței militare de ocupație rusă.

30 decembrie – momentul comemorat fiind ratificarea, la 30 decembrie 1922, a Declarației privind crearea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, o zi în care pot fi incluse în Federația Rusă, prin referendumuri mimate, republicile separatiste Herson și Zaporojie.

Nu trebuie să spunem noi, de la București, fraților de peste Prut, ce pericole îi așteaptă, pentru că le simt și le cunosc mai bine.

Spre deosebire de cei care subestimează, din rațiuni multiple, forța defensivă a Armatei Naționale a Republicii Moldova eu am încredere în capacitatea profesioniștilor acestei instituții militare de a se adapta rapid unei situații de criză, inclusiv prin focalizarea defensivei teritoriului asupra orașului Chișinău, până la reacția firească a celor interesați, în comunitatea transatlantică, de menținerea suveranității Republicii Moldova.

La Chișinău nu trebuie să se uite că România a fost și rămâne sora geopolitică mai mare a Republicii Moldova.

La inițiativa autorităților competente, din stânga Prutului, se poate reitera organizarea unui nou exercițiu trilateral, cu participarea câte unei companii din Forțele Armate ale SUA, din Armata Națională a Republicii Moldova și din Forțele Armate Române, cu scopul instruirii specifice, de pildă genistice, lângă orașul Chișinău.

Prezența simbolică a militarilor americani, în capitala Republcii Moldova, ar constitui un element disuasiv pentru forțele imperiale răsăritene.

Acolo unde sunt subunități americane nu acționează subunități rusești.

Iar lumina flăcării simbolice a Statuii Libertății din New York ajunge și la Chișinău.

~