Tertipuri

✍️ Tertipuri în televiziune sunt multe.
La una dintre acestea chiar realizatoarea m-a sunat să îmi spună că vine și cineva pentru care știa că am o stimă aparte. Ajuns acolo am descoperit că persoana menționată nu a venit deloc, deci ținta eram eu să comentez un interviu tâmpit, realizat de cine își admira unghiile pe Facebook. Am înghițit gălușca, am dat replicile de rigoare, nu după arta conversației și am pus punct prezenței mele acolo unde în loc de creiere sunt vizibile numai fustițe.
La altă televiziune, un terț mă invita în ultimul moment pretextând că aceeași persoană stimată de mine a avut un accident și… să îl scot din impas. Marcat de bunătate cum sunt i-am făcut hatârul și m-am pomenit alături de unul care le știa pe toate, dar și avea curiozități feminine, de a mă trage de limbă – adevărat fiind că o am cam ascuțită. Nu se va mai repeta povestea.
Scriu aceste rânduri pentru producătorii obișnuiți să îmi spună ora și subiectul, dar care numai la sugestia mea îmi indică pe ceilalți invitați, deși peste Ocean, de pildă, la NBC regula este clară: invitatul trebuie să știe formatul emisiunii, interlocutorii, timpul afectat, sursele inițiale ale unor știri aparent de senzație.
Altfel este un fel de adunare la grămadă, după principiul că poate ceva o reține și amărâtul de telespectator. Ce?