Strigătul copilului din Lancrăm: „Trăiască România dodoloață!”

✍️La o emisiune realizată la postul public de televiziune, cu invitați prin Skype, am afirmat că se depun eforturi, îndeosebi de oficiali de peste Ocean, pentru a se ajunge la dezirabilele negocieri de pace.
Asta în timp ce Kievul are iluzia că este și va fi principalul interlocutor al Moscovei, ceea ce poate fi o glumă bună de Radio Erevan.

Terți, dintre invitații la emisiunea respectivă afirmau că nici vorbă de negocieri de pace în viitorul apropiat. Serios?…

La o zi, după acel talk show, presa română a fost plină de semnalările conform cărora occidentalii au propus Moscovei – nu Kievului -, un plan de pacificare, care ar include, în esență, demilitarizarea peninsulei Crimeea și păstrarea acesteia, până în anul 2029, în cadrul Federației Ruse, retragerea trupelor ruse din oblast-urile pe care le ocupă acum, sau cel puțin din teritoriile ocupate după 24 februarie 2022, menținerea actualei conduceri de la Kremlin în fruntea Rusiei, nejudecarea criminalilor de război ruși.

Pus în fața situației descrisă mai sus, Kievul are în vedere o compensare, de genul eliberării Transnistriei de trupele ruse și…înglobării acesteia, a Găgăuziei și a arealului limitrof orașului Bălți în entitatea statală ucraineană, conducerea de la Chișinău pur și simplu necontând în această nouă proiecție geopolitică.

Doar așa se întâmplă când cineva este cu posteriorul în mai multe bărci geopolitice…

Apropo!

De ce nu reacționează statul român la folosirea apelativului Moldova, în loc de Republica Moldova și nu cere germanofililor și rusofililor de la Chișinău schimbarea numelui entității momentane, dintre Prut și Nistru în Moldova de Est,
așa cum în Europa există acum Macedonia de Nord? Nu ar fi de acord Berlinul?

Deci, ministrul actual de externe al României a dat o declarație – necerută de nimeni!!! -, că nu avem pretenții teritoriale la Ucraina, iar Kievul jinduiește la fosta Românie regală de Est!

„Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!”

Aici nu este vorba de nicio diversiune a Moscovei.

Ci de abilitatea guvernului unei țări limitrofe, de a folosi mentalitatea veacului trecut, când, de pildă, după ultima conflagrație mondială, Polonia primea teritorii germane.

De ce nu cer autoritățile mioritice, guvernului de la Kiev, o declarație – fără echivoc – că Ucraina nu are nicio pretenție teritorială pentru arealul numit momentan Republica Moldova?

S-ar supăra Volodîmîr Oleksandrovici Zelenski și nu ar mai decora pe niciun ministru de la București?

Poate îi reamintește un consilier guraliv, că are destui, strigătul copilului din Lancrăm:

„Trăiască România dodoloață!”