RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI / Unde, când, cum – contraofensiva ucraineană

Unde, când, cum – contraofensiva ucraineană

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (11 mai, ora 21:05) – Emisiunea: “Euroatlantica”

Radu Dobrițoiu: – Bun găsit! În aşteptarea contraofensivei ucrainene, Rusia îşi consolidează poziţiile defensive şi îşi pregăteşte efectivele pentru apărare. Armata ucraineană transmite că ruşii nu au reuşit nici până acum să captureze complet Bahmutul şi că frontul este blocat acolo într-o luptă tactică de poziţii. Putin a prezentat încă o dată războiul ca pe o bătălie existenţială pentru supravieţuirea Rusiei.

Conform Pentagonului, se aşteaptă ca 12 brigăzi mecanizate ucrainene, de 4.000 de oameni fiecare, să fie gata pentru luptă în vederea ofensivei împotriva trupelor ruse invadatoare. În aşteptarea contraofensivei, Ucraina a pregătit 10.000 de piloţi de drone.

În cealaltă tabără, în ultimele şase luni, nave cargo au transportat peste 300.000 de obuze de artilerie şi 1.000.000 de cartuşe din Iran către Rusia, potrivit unor documente şi surse consultate de New York Times. O ştire transmisă în această seară de Reuters informează că o navă rusească a încărcat anul trecut, în decembrie, arme din Africa de Sud.

Vladimir Putin a refuzat să folosească discursul său de Ziua Victoriei pentru a face schimbări retorice semnificative şi a reiterat naraţiunile existente, pregătindu-se pentru un război prelungit, considerând că Rusia rezistă cu succes întregului Occident, informează Institutul pentru Studierea Războiului.

Vladimir Putin a susţinut că Rusia vrea un viitor paşnic şi liber şi că pentru ea nu există popoare inamice nici în Vest, nici în Est. La fel suna şi cuvântul “Pace” rostit de Stalin. Discutăm despre o contraofensivă a Ucrainei, fie că va fi de amploare sau doar pe direcţii distincte de atac, pentru a recupera teritorii ocupate de Federaţia Rusă.

Invitaţii “Euroatlantica” sunt colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Armatei, şi jurnalistul Ilie Pintea, trimis special Radio România Actualităţi în Ucraina. Tema ediţiei: “Unde, când, cum – contraofensiva ucraineană”. Colegele din regia demisie îmi confirmă că avem legătura prin telefon cu cei doi invitaţi. Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!

Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut, distins corespondent de război care mai aveţi încă pe umeri praful din Irak şi nisipul din Afganistan.

Radu Dobrițoiu: Mulţumesc mult pentru aprecieri. Bună seara, Ilie Pintea!

Ilie Pintea: Bine v-am găsit! Bună seara!

Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea “Euroatlantica”. Domnule colonel Ion Petrescu, într-o declaraţie recentă preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că ţara lui are nevoie de ceva mai mult timp pentru a lansa mult anticipata contraofensivă împotriva forţelor ruse. Când oare va fi acest moment, domnule colonel?

Ion Petrescu: În primul rând, să ne bucurăm că a ţinut cont de gestul subtil făcut de Agenţia Centrală de Investigaţii a Statelor Unite, care a organizat acea afluire către presa americană a unor documente clasificate în care Kievul a fost puternic atenţionat în privinţa a două lucruri.

Unu, cine sunt cei care au acces la planurile acestei ofensive – şi imediat a fost replica de atunci a preşedintelui Zelenski că sunt doar cinci persoane, inclusiv el.

Şi, doi, cât de pregătită este această contraofensivă. Dumneavoastră aţi anunţat, frumos, 12 brigăzi, a câte 4.000 de militari, dacă facem, per total, echivalentul a 5 divizii, da, dar să nu uităm că raportul real de forţe este următorul: Federaţia Rusă are în cele patru oblasturi plus Peninsula Crimeea 47 de divizii per total, în timp ce armata ucraineană pe tot spaţiul Ucrainei de azi, sigur, cu unele concentrări pe frontul de est, acolo unde sunt faţă în faţă cu inamicul din Lugansk, din Doneţk, din Zaporojjia şi din Herson, are în jur de 50 la 60 divizii, cu tot cu militarii pe care i-aţi spus dumneavoatră.

Da, sunt superiori în tehnica de luptă primită de la aliaţi, da, au un echipament modern şi e foarte adevărat că aceste noi brigăzi sunt instruite după modelul NATO.

Dar, în acelaşi timp, să nu ne uităm spre ruşi decât cu realism, au poziţii defensive foarte bine întărite şi un număr superior de piese de artilerie de obuze şi o muniţie pe care Ministerul rus al Apărării a pregătit-o tocmai pentru acest moment, cu menţiunea că această contraofensivă, aşa cum a precizat şi Ministerul ucrainean al Apărării, nu va fi pe tot frontul.

Probabil că vor fi, iniţial, tatonări pe anumite direcţii şi, apoi, vor fi tentative de a fi lovituri de berbece cu asemenea brigăzi şi o înaintare care va fi pusă la grea încercare după 30 şi 60 de km, unde sunt cele două aliniamente succesive de apărare ale armatei ruse.

Este un moment în care şi peste Ocean să ştiţi că sunt voci care îşi pun problema dacă această contraofensivă nu reuşeşte sau doar parţial, cum ne vom raporta la statul ucrainean?

Sigur că răspunsul este clar la nivelul Congresului SUA: sprijin în continuare.

Ce va câştiga Ucraina din această contraofensivă /…/? O poziţie întărită la viitoarele negocieri de pace, probabil care vor începe în decembrie, la finele acestui an.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel, să înţelegem că este posibil ca acele documente clasificate din Statele Unite să fi ajuns la presă nu accidental, ci printr-o manevră abilă de dezinformare?

Ion Petrescu: Eu cred că, de data asta, s-a aplicat ceea ce de la bun început a propus CIA-ul preşedintelui american Joe Biden şi acesta a fost de acord. Adică, de data asta, Rusia a fost tot timpul în dezavantaj, prinsă pe picior greşit, pentru că presa americană a fost ţinută la curent cu mult înainte de anumite mişcări, anumite decizii ale Kremlinului. De data aceasta n-a fost nicio dezinformare.

Deci, ce a apărut despre Ucraina în presa americană a fost, practic, o confirmare a unor dubii pe care experţii militari ai Pentagonului le-au avut. Probabil că le-au raportat şefilor lor şi la nivel înalt s-a luat decizia ca să fie altfel exprimată.

De exemplu, în urmă cu câteva zile, cel care conduce Departamentul de Stat al Statelor Unite, Anthony Blinken, la un interviu pe care l-a acordat, a afirmat că da, armata ucraineană are cam tot ce-i trebuie – observaţi nuanţa: cam tot ce îi trebuie – pentru a-şi desfăşura contraofensiva.

Când? Este şi funcţie de teren, dar este şi funcţie de realitatea că statul major ucrainean cunoaşte din satelit şi prin cercetaşii proprii, care sunt slăbiciunile dispozitivului militar rus, acolo unde sunt. Nu trebuie să subestimăm niciun moment forţa defensivă a trupelor invadatoare ruse.

Radu Dobrițoiu: Ilie Pintea, ai revenit recent din Ucraina. Unde ai ajuns în apropiere de linia frontului? Ce ne poţi spune despre ce ai văzut, despre populaţie, în primul rând?

ILie Pintea: I-am găsit pe oameni la fel de determinaţi ca şi în misiunile mele anterioare acolo şi poate chiar mai hotărâţi să ţină piept, până la urmă, acestei invazii, ceea ce i-a înfuriat foarte, foarte tare pe oameni şi opinia publică în general. Au fost aceste atacuri recente la scară largă asupra civililor, vă reamintesc de atacul de la Uman şi cele de la /…/.

Mă aflam chiar acolo când au avut loc atacuri absolut nejustificate. La Uman cel puţin, blocul acela lovit se afla foarte departe de orice unitate militară care ar fi putut justifica un astfel de atac. Am fost, de asemenea, într-un sat dintre Slaviansk şi Bahmut, la 3 km de linia frontului, unde am găsit familii de oameni care au refuzat să îşi părăsească locuinţele în ciuda pericolului evident în care trăiau, spunând că ar fi un gest de laşitate atâta timp cât armata luptă ca să facă faţă Rusiei ei să plece de acolo.

Pe de altă parte, atât cât am stat la Ceasiv Iar, care este principalul punct logistic acum pentru ceea ce înseamnă Bahmut, acolo a avut loc, chiar în zilele în care am fost eu, rotaţia batalioanelor, am putut să îmi fac o idee despre ce înseamnă cantitatea de muniţie consumată acolo.

Absolut tot timpul cât am fost în zonă, loviturile de artilerie s-au auzit fără încetare şi îmi spuneau oamenii cu care am vorbit, militarii, că aşa e tot timpul, se trag sute de obuze pe zi şi o cantitate impresionantă de muniţie care arată determinarea cu care ambele armate încearcă să păstreze, până la urmă, aceste poziţii tactice.

Şi ce este mai important este faptul că acolo au avut loc şi confruntări directe între forţele speciale ale celor două armate, astfel încât s-ar putea ca aceste confruntări să fi fost de fapt adevărata miză a păstrării atât de îndelungate a acestor poziţii, să slăbeşti forţele speciale ale uneia dintre armate într-o confruntare de lungă durată de asemenea natură ar putea să fie un avantaj tactic însemnat.

Radu Dobrițoiu: Luptele pentru Bahmut continuă. Vă propun să ascultăm un reportaj realizat de Ilie Pintea în Ucraina.
*

Reporter: Ca să ajung pe frontul de est, am străbătut mai bine de 1.200 de kilometri de la Cernăuţi, iar pe măsură ce mă apropiam de zona de conflict, urmele războiului erau tot mai evidente. La Kramatorks, devenit capitala de facto a regiunii Doneţk, oraşul, care avea peste 150.000 de locuitori, era pustiu, iar pe bulevardele largi treceau mai mult vehicule militare decât autoturisme. De aici la /Ceasidiar/, principalul punct logistic al armatei ucrainene în zonă, nu am putut pleca decât cu o escortă militară. În adăposturile subterane de aici, deasupra cărora loviturile de artilerie se auzeau aproape fără întrerupere, l-am cunoscut pe Laki, un militar care luptase trei luni la Bahmut.

Laki: Bahmutul este în primul rând o fortăreaţă şi am opus şi opunem rezistenţă până la final. E un exemplu pentru întreaga lume despre ce se poate întâmpla cu civilii şi cu militarii. Bahmutul este un exemplu al atrocităţilor comise de ruşi. Cel mai greu e să urmăreşti cum îi pierzi pe cei din jurul tău, să vezi cum se distruge oraşul, cum îl şterg de pe faţa pământului şi dispare complet.

Nu înţelegem pentru ce luptă acei oameni, ceea ce fac, cum îşi bat joc de proprii soldaţi decedaţi. Am avut cazuri când am constatat că pentru a ne provoca spânzurau de copaci cadavrele soldaţilor lor morţi, noaptea, şi noi vedeam prin dispozitivele de vedere pe timp de noapte. Îşi creau poziţii sub corpurile lor şi de acolo trăgeau spre noi ca să ne angajăm în luptă.

Reporter: /Ceasidiar/ se află la 13 kilometri de Bahmut, cel mai fierbinte punct al acestui front, lung de o mie de kilmetri. Cel mai aproape de oraşul despre care vorbeşte întreaga lume, am ajuns la Sloviansk.

Grănicerii cu care am stat o zi în şanţurile pline de noroi mi-au arătat ce înseamnă să trăieşti şi să lupţi în tranşee, iar colonelul Oleg Gvovk mi-a vorbit despre nivelul ameninţărilor de aici, într-un interviu întrerupt de atacurile ruşilor aflaţi la doar trei kilometri.

Oleg Gvovk: Inamicul monitorizează din aer poziţiile noastre şi loveşte prin orice metodă, cu tirul de artilerie, lansatoare de mortiere ş.a.m.d. Apărăm această poziţie inclusiv de aviaţia inamicului, care ştie ce dotări avem. Militarii îşi desfăşoară activitatea în condiţii grele de mai bine de un an, dar s-au obişnuit deja. Înţelegem că pe cât de bine o să protejăm poziţiile noastre, pe atât de bine o să putem proteja şi vieţile soldaţilor noştri.

Reporter: Dacă militarii îşi asumă riscurile inerente prezenţei în linia întâi, atacurile asupra civililor continuă să producă indignare în rândul opiniei publice. Valul de atacuri asupra oraşelor Ucrainei ar putea fi o încercare a Rusiei de a forţa contraofensiva ucraineană. Însă operaţiunile militare nu au trecut încă într-o fază care să permită o desfăşurare mai mare de forţe.
*

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, care ar putea fi sectorul de front unde Ucraina va declanşa contraofensivă?

Ion Petrescu: Sunteţi foarte abil în punerea întrebărilor. Şi-mi place că aveţi capacitatea de a arăta care este perspectiva un pic vizibilă în primul rând, pentru că noutatea este decizia Kievului de a numi doi funcţionari înalţi să se ocupe de zona Herson, deci, practic, se gândeşte la o divizare a acestui oblast din perspectiva ucraineană, ceea ce ar putea corespunde şi unei posibile prezenţe a celor 12 brigăzi în zonă, pentru o lovitură de berbece spre Crimeea.

În acelaşi timp, să nu uităm cum au procedat ucrainenii ultima dată.

Au anunţat că lovesc sudul şi au eliberat regiunea Harkov cu brigăzi teritoriale. Onest trebuie să recunoaştem că direcţia pe care va acţiona sau direcţiile pe care vor acţiona trupele ucrainene, îndeosebi cele dotate cu echipament şi tehnică de luptă oferită de aliaţi, rămâne o decizie la nivelul statului major al armatei ucrainene; cu siguranţă că acolo s-au elaborat ca de obicei variante şi probabil că doar în ziua în care vor pleca la atac cel care comandă armata ucraineană, generalul Valerii Fedorovych Zaluzhnyi, va fi decidentul operaţiunii în condiţiile în care va raporta opţiunea sa preşedintelui Ucrainei.

Vom trăi şi vom vedea. Nu atât de repede va fi această ofensivă şi, în orice caz, vor cântări bine lucrurile, pentru că dacă se vor împotmoli multe întrebări se vor naşte în Occident.

Radu Dobrițoiu: Este posibil, domnule colonel, să se încerce frontul în mai multe zone, în mai multe puncte, pentru a testa apărarea ruşilor, dar şi pentru a-i debusola pe ruşi?

Ion Petrescu: Da, se vede că aveţi experienţă de front, din cele două zone pe care le-am menţionat la început, unde aţi fost corespondent de război. Deja tatonarea asta a început cu un pressing pe zona Zaporojie. În acelaşi timp, ştiţi că cercetaşi au trecut – la sud de Herson – Niprul, şi au dorit să se filmeze acţiunea lor, ca să arate că de partea cealaltă militarii ruşi nu erau şi, ca atare, au putut să înainteze, într-o simplă incursiune de rutină, mulţi kilometri, să depisteze care sunt primele aliniamente defensive ale militarilor ruşi.

Vom vedea mai ales şi cum va fi susţinută din aer această contraofensivă, pentru că trebuie să spunem, cu regret, că ucrainenii n-au primit avioane militare de tipul F-16 şi nici rachetele cu care să lovească eşalonul II, unde şi-au mutat ruşii comandamentele de mari unităţi, la peste 100 de km, şi unde se află şi eşalonul logistic necesar aprovizionării cu muniţie, cu echipament, cu tehnica de luptă de înlocuire pentru cei care acţionează în linia întâi – şi mă refer la ruşi.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel, în continuarea acestor idei, Crimeea poate fi o ţintă, o direcţie realistă, cu şanse pentru ucraineni?

Ion Petrescu: Întrebarea dvs. nu e retorică, e foarte dificilă. Sigur că, din perspectiva Kievului, îşi doresc eliberarea peninsulei Crimeea, dar ipotetic punând problema că ar putea să ajungă trupele ruseşti la delimitarea nordică a peninsulei Crimeea, ştiţi că această zonă este una sensibilă pentru Kremlin, şi deseori a reiterat Putin că, la o adică, este tentat să folosească arma nucleară tactică, care ştiţi că are o rază de 2 km şi care poate avea efecte mai mari, mai ales în zonele care nu sunt împădurite. Vom vedea ce va fi. E o provocare.

Radu Dobrițoiu: Ilie Pintea, ai discutat şi cu soldaţi ucraineni, dar şi cu localnici. Ce spun despre contraofensivă?

Ilie Pintea: Unul dintre coloneii pe care i-am însoţit aproape de linia frontului îmi spunea că asta este cea mai mare enigmă pentru ruşi, unde în cei 1.000km ai frontului vor lovi ucrainenii. Şi optimismul lor în ceea ce priveşte această contraofensivă se baza nu atât pe faptul că inclusiv, secretarul general al NATO a vizitat Ucraina şi a dat asigurări că această Ucraina o să fie sprijinită în continuare, cât pe acest element de surpriză, că ruşii mor, să ştie unde o să aibă loc această operaţiune.

Pe de altă parte, operaţiunea aceasta de tatonare, despre care se vorbea şi mai devreme, să ştiți că are loc şi de partea cealaltă. Am fost la Sumî, într-o regiune aflată la 8 km de frontieră cu Federaţia Rusă şi îmi spuneau grănicerii de acolo că se confruntă din ce în ce mai des în ultima vreme cu operaţiuni ale trupelor de cercetare ale ruşilor care încearcă și să mineze drumuri şi poduri din din zona de frontieră, tatonând astfel apărarea.

Ucrainenilor li se pare că este firesc să să se întâmple aşa, de vreme ce pe aici, pe la Sumî, a început au început atacurile din 24 februarie. De anul trecut ar fi un drum deschis spre capitală şi acest lucru evident că nu este permis de către ucraineni, care au fortificat foarte bine, acea porţiune a frontierei, accesul fiind foarte dificil.

Sunt aproape 500 km de frontieră cu Federaţia Rusă, în acea regiune, este foarte greu să fie păzită granița atât de bine cât ar dori şi aşa cum spuneam, aceste tatonări au loc şi de partea aceasta din din partea ruşilor este foarte greu de de spus ce o să urmeze în continuare.

Cert este că această reîmprospătare a forţelor la Bahmut, la care am şi asistat, această rotaţie a batalioanelor pare să arată că ucrainenii sunt decişi să păstreze în continuare această poziţie, deşi cred că ne putem aştepta oricând la ceva de genul unei retrageri tactice, aşa cum s-a mai întâmplat până acum şi în alte regiuni extrem de disputate, din care armata ucraineană a plecat motivând această retragere tactică, să-i spunem.

Radu Dobrițoiu: Ilie Pintea, protejând Bahmutul, este de fapt o cale de a proteja şi Kievul – mai exact, de a proteja calea spre Kiev?

Ilie Pintea: Cred că mai important este aici Kramatorskul, pentru că, odată ce linia Bahmut-Toreţk ar cădea, armata rusă ar avea acces direct spre Kramatorsk, devenit capitala de facto a regiunii Doneţk, şi şi-ar adjudeca astfel o porţiune mult mai mare.

De asemenea, de la Sloviansk ar avea cale deschisă spre Kramatorsk şi, de aici, mai departe.

Kievul este destul de departe de această regiune. Nu cred că este o miză cu adevărat accesul spre capitală, ci paşii mărunţi şi acapararea unor regiuni pe care apoi să le declare cucerite ar putea să fie cu adevărat miza. Însă în ceea ce priveşte Sumî sau alte regiuni de frontieră din partea aceea, este foarte posibil ca acestea să ducă spre capitala Kiev, şi atunci e firesc ca şi fortificarea lor să fie mult mai mai intensă decât în alte regiuni ale frontului.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, contraofensiva va fi un test important pentru Ucraina, dornică să demonstreze că armele şi echipamentul primite din statele occidentale pot fi folosite cu succes pe câmpul de luptă. Cum va aborda Ucraina contraofensiva? Va folosi toate rezervele, toate cele 12 brigăzi mecanizate, unele dintre ele antrenate în ţări NATO, brigăzi de care aduceam aminte la începutul emisiunii? Va fi o ofensivă de tip “glonţul de argint” sau vor fi mai multe zone de contraatac?

Ion Petrescu: Două precizări:
în primul rând, felicitări domnului Ilie Pintea, pentru că s-a dus acolo unde puţini au cutezat să fie, pentru a reflecta realist ceea ce înseamnă astăzi frontul de est.

În al doilea rând, să dau şi vestea bună în emisiunea dumneavoastră: că deja Londra a anunţat Kievul că rachetele Storm Shadow, cu rază lungă de acţiune, urmează să fie transferate armatei de eliberare a Ucrainei.

Am folosit “de eliberare” pentru că asta este misiunea principală a militarilor ucraineni, oriunde s-ar afla ei.

Şi în al treilea rând, au învăţat destule militarii ucraineni – în primul rând, conducerea lor, cu nişte generali energici. Prima regulă este să nu-i dezvălui inamicului intenţiile tale reale; a doua – să-l induci în eroare şi să loveşti când ai capacitatea de a-l pune pe fugă.

S-a văzut asta la Harkov. Din acest punct de vedere, cred că vor fi prudenţi şi, cum foarte bine confirma şi celălalt invitat al dumneavoastră, după anumite tatonări vor lovi prin surprindere acolo unde, probabil, Kremlinul se aşteaptă mai puţin.

Radu Dobrițoiu: Este adevărat că sunt anumite şanse. Însă, domnule colonel, foarte scurt – şi am amintit de asta -, supremaţia aeriană; Ucraina este dezavantajată. Poate compensa cu drone?

Ion Petrescu: Da, e interesantă ştirea pe care aţi dat-o dumneavoastră, ţine de realitate. Cred că dronele vor juca un anumit rol, dar nu vor putea să se substituie în totalitate aviaţiei militare de tipul celor dotate cu F-16. Să sperăm însă că, aşa cum /va fi/ raza de lumină despre care vorbea ministrul ucrainean al apărării când se referea la rachetele cu rază lungă de acţiune pe care au anunţat britanicii că le trimit, aşa vor fi şi alte veşti bune pentru Ucraina în perioada următoare. E un război lung.

Radu Dobrițoiu: Este vorba de rachete britanice cu o rază de acţiune cuprinsă între 100 şi 300 de kilometri, rachete foarte importante pentru un astfel de război, care poate vor compensa parţial lipsa supremaţiei aeriene din partea Ucrainei.

Vă mulţumesc foarte mult! “Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: ”Unde, când, cum… contraofesiva ucraineană”. Invitaţii emisiunii au fost colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost șef al Trustului de Presă al Armatei, analist militar și jurnalistul Ilie Pintea, trimis special Radio România Actualități în Ucraina.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul “Euroatlantica”, şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR