Aparențe

✍️ Colegul de pluton,
din școala militară, Ilie Hornea – azi un sculptor amator, cu obsesia formelor perfecte – mi-a semnalat o carte cu coperta de mai jos.

Cu Armand Goșu
și alți formatori de opinie am avut șansa să fac o deplasare la sediul NATO, să ascultăm câțiva experți de marcă și să revenim în țară, un răstimp în care distinsul conațional s-a dovedit a fi o sursă de umor de calitate, un povestitor hâtru, un fin cunoscător al unor realități din societatea rusă, unde a trăit o vreme.

Armand Goșu
este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998).

Analistul
politic și istoric, Armand Goșu, specialist în istoria URSS și a spațiului ex-sovietic, a anunțat că fost pus de către autoritățile de la Moscova pe lista „agenților străini”.

Urmează
să fiu inclus în «registru». M-au pus pe listă, în aceeași zi, cu generalul în rezervă Ben Hodges. Sunt într-o companie foarte onorabilă, alături de oameni politici din diverse generații (fostul premier Kasianov, Hodorkovski, Ilia Azar, Ilia Iașin, Oleg Kașin etc), de ziariști, profesori sau comentatori ruși de top (alături de unii dintre ei am lucrat în timp, fie la Moscova, în office BBC, fie prin alte țări): Konstantin Eggert, Ekaterina Șulman, Sașa Golț, Andrei Zubov, Vladislav Inosemțev, Maksim Kaț etc). Lista a fost publicată astăzi, 8 februarie, în ” Vajnîie istorii”

a scris istoricul pe Facebook.

Lista
a fost publicată miercuri 8 februarie de istories.media, care amintește că, după invazia Rusiei în Ucraina, Kremlinul și-a intensificat eforturile de a opri informațiile care contraziceau poziția oficială în legătură cu ”operațiunea militară specială”.

Dincolo
de carte, câteva repere de interes general merită a fi punctate.

Ucrainenii
– tot sfătuiți de terți să cedeze teritorii în schimbul păcii – nu au cum uita pe conaționalii uciși de invadatori. Dar omit o realitate cunoscută. Ucraina a moștenit, de la Uniunea Sovietică, granițe care au inclus teritorii ocupate manu militari de Moscova, în virtutea dreptului forței, precum Bucovina de Nord și Buceag. Oricât de trâmbițată este mult așteptata contraofensivă, cu excepția probabilei recuperări a unor porțiuni de teritoriu, alte minuni nu se vor întâmpla, pe Frontul de Est.

Rușii
nu sunt primitivi – deși li se potrivește proverbul românesc: “Nu e pădure fără uscături” -, dar au nostalgia puterii și teritoriului sovietic. Iar acum, Kremlinul așteaptă rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA.

În mod firesc,
americanii sprijină rezistența ucraineană, încurajând slăbirea influenței politice, a capacității economice și a puterii militare a adversarului condus de la Kremlin. Cu ochii pe calendarul campaniei electorale prezidențiale, din anul 2024, Casa Albă a dat semnale că în decembrie 2023 ar fi bine să înceapă negocierile de pace dintre Kiev și Moscova.

Dintr-o țară geografic mică,
de pe litoralul sudic al Mării Negre se finanțează, de către unii potentați tradiționali, mișcări care mențin secesiunea județelor din stânga Prutului de Patria Mamă, știind că menținerea autoguvernării Transnistriei și Găgăuziei va face imposibilă intrarea statalității post-sovietice – creată în fosta Românie regală de est de URSS – în Uniunea Europeană, chiar dacă o voce ruptă de realitatea geopolitică a Europei de azi, clama, mai zilele trecute, în piața publică, că în 2030 Republica Moldova va intra în UE. Exclus.

România
va avea șansa unei primeniri politice, cu ocazia succesivelor alegeri viitoare. Sau nu. Dacă vom continua să avem un președinte trăitor în turnul său de fildeș, un premier care lasă guvernul pe pilot automat și un parlament cu strigături ce țin de epoca primitivă vom rămâne ca acum, aidoma unui dulău – din gospodăria europeană – ținut în lanț.

Și la capitolul aparențe
avem maeștrii ai afirmațiilor fără viitor,
cunoscuți a fi din categoria etichetabilă
“ai văzut ce le-a zis ălora?”…
Și cu zisul rămânem.