La Antena 3 / CNN

La TVR INFO

007

– Ce îți spune ție enunțul că taman CIA ți-a intrat pe computer, ca să vadă ce citești, ce filme vizionezi, ce website-uri accesezi?

– Îmi aduce aminte de obsesia Elenei Ceaușescu de a asculta înregistrările pe care i le aducea Tudor Postelnicu, cu oftaturile Violetei Andrei, când făcea sex…

– Și cum ai reacționa?

– Într-o dimineață aș fotografia pe toți cei care vin la muncă la sediul instituției respective și apoi aș trimite fotografiile chiar directorului, cu o singură interogație:
<<Încetați sau le dau spre publicare presei?...>>

Mitropoliți…

✍️ Tot poposind
în catedralele mediatice dâmbovițene am observat, în direct și la ore de vârf, cum mitropoliții diferitelor culte – de promovat și comentat fluxul de știri, oricum vizat de Cupola Supremă, cu o acribie științifică – au reacții din cele mai bizare.
?Un mitropolit
se creartă, între două rugăciuni, în pauza publicitară, cu te miri cine, din studio, deși adevăratul vizat este invitatul din platou, cu care are de împărțit o amintire mai veche.
?Altul,
când vine pe platoul de filmare țipă la întreaga redacție, ca să se știe că a revenit stăpânul unor dezinformări deplorabile.
?Unui al treilea
i se fâlfîie de ținuta ecleziastică și își amuză telespectatorii cu apetitul său pentru expresii tari și mă opresc aici.
?Al patrulea,
dar nu ultimul dintre mitropoliți se simte bine în amvonul imagologic, de unde răspândește comentariile pline de patos, deși uneori ceea ce citește nu corespunde realităților puse sub lupa atenției opiniei publice naționale.
?Fiecare dintre ei este un singuratic,
un neînțeles, alfa și omega televiziunii competitive din România, o țară care se recunoaște tot mai puțin în glumele de pe micul ecran, în pomădeala reprezentanților partidelor politice, în isteriile unora care nici ei nu mai știu, cu câte ore în urmă au servit un pahar de apă tare.
?Mitropoliți…
?Totuși,
din când în când dau semne că țin cont de dojana Patriarhului mediatic și atunci lumea lor interioară se cutremură…pentru două sau trei secunde…după care, cu tupeu, înainte…

Habarnam în orașul soarelui

✍️ Un prelat în putere îmi spunea că în viață trebuie să fim atenți la ceea ce pare că vine de la sine și să ne lăsăm în voia acelor clipe, cu bucurie sufletească.
Eu sunt mai atent la faptele bune, dezinteresate, pe care le face un semen sau altul.
Unde simt îngâmfare, complex de superioritate sau reflexe de ochi albaștri, nu a celor de Sus, atunci iau distanța legală, pentru că ei nu au citit Habarnam în orașul soarelui, una din cărțile copilăriei celor mulți și luminați de bucuria simplă de a trăi fiecare zi, așa cum este.

Embargou

– Zoe! Cu cine vorbești la telefon?
– Cu Pristanda…
– Ia să vorbesc și eu cu el…Alo, Pristanda?
– Pardon, să iertaţi, coane Fănică, ce ordonați?
– Măi…tu i-ai dat numărul meu de telefon lui Cațavencu?
– (Nu i l-am dat, dar de ce să îl supăr, că tot nu mă va crede…) Eu să trăiți! Ziceam că poate o să îl băgați și pe el în seamă, că este telectual…
– Nu este bine Ghiță…ăsta umblă și pe la alții din prefectură…
– Mă gândeam că îi dați o șansă…
– Ce șansă Ghiță! Ăsta știu eu că nu face bine țării…
Fănică închide telefonul. Apoi îi spune lui Zoe:
– Pe ăsta punem embargou de azi!?
( Cu alte nume, întâmplarea de mai sus este reală, din recentele noastre zile…)