Peste Ocean, ca și pe plaiurile mioritice…

Lumini și umbre…

? Pe 3 februarie 2004, pe un blindat al batalionului românesc aflat atunci în Irak am luat un interviu, pentru emisiunea armatei de la televiziunea publică, celui ce era atunci locotenent-colonelul Nicolae Ciucă, comandantul Scorpionilor Roșii.
Eu eram colonel și la modul onest atunci l-am admirat pentru stilul degajat, dar ferm, în care își comanda subordonații.
Am fost cu el și într-o misiune, când cu uimire am observat că a dat ordine de revenire în tabără, pentru că unul din vehiculele blindate se stricase și aplica principiul că nu lasă pe nimeni în urmă.
Când unii cu mințile fierbinți îl doreau decapitat, la figurat, din fruntea Statului Major al Armatei i-am luat dezinteresat apărarea afirmând, pe baza conexiunilor mele la Bruxelles, că o asemenea situație genera îngrijorări la sediul NATO.
Atunci când actualul prezident de la Cotroceni nu știa cum să scape de Ludovic Orban și cum să pună un alt premier am pledat public pentru ca Nicolae Ciucă să primească mandatul.
Și l-a primit – ca interimar – și pentru că mii de militari români, activi și în rezervă, au întrezărit speranța unei schimbări, prin trecerea de la haosul liberal, mai nou și userist, udemerist, la un climat de corectitudine publică.
Apoi am constatat că se întețesc atacurile la adresa militarilor în rezervă și rezervistul devenit ministrul Ciucă tace.
Adică în deșert și-a apărat militarii, dar ca ministru…
Abia ieri, la un post de televiziune, Nicolae Ciucă a anunțat că la militari nu se pune problema modificării pensiilor sau a creșterii vârstei de pensionare.
Probabil a venit cu întârziere aprobarea de la Cotroceni…
Lumini și umbre.
__________________

Foto: Cătălin Ovreiu.
Cameraman: Dinu Marian.

Onor la un Om cu un Mare Caracter

?

Cu excepționalul colonel Liviu Flutur,
la începutul lunii februarie 2004,
în Irak.
Liviu Flutur a fost cel mai bun ofițer
de relații publice,
de la Statul Major al Forțelor Terestre.
Dacă timpul ar mai fi avut răbdare cu el
– și cu mine -, merita să fie nr.2 în
Direcția Informare și Relații Publice.
Impecabil, adaptabil, cu un surâs dezarmant,
Liviu a fost o pildă de bun simț și tact
pentru toți camarazii săi.
Într-o seară am oprit autoturismul personal
lângă mașina sa, în București.
Lângă el se afla o ființă de o frumusețe răpitoare.
A surâs prezentându-mi pe…fata sa.
Fotografia postată de mine acum este
un Onor la un Om cu un Mare Caracter.

Fotografia: Cătălin Ovreiu.

Linia roşie a preşedintelui Joe Biden este opţiunea ca, în Orientul Mijlociu, disputele să fie soluţionate doar la masa negocierilor diplomatice

Şi din câte ştiu eu, poporul irakian – la fel ca alte naţiuni care sunt mândre de istoria lor -, nu vrea altceva decât să fie stăpân la el acasă.

Citeste mai mult: https://t.co/FtdLviXnN0

— PETRESCU ION (@IONPETRESCU) June 2, 2021

ROLUL IRANULUI ÎN ORIENTUL MIJLOCIU, DUPĂ NEGOCIERILE DE LA VIENA

✍

Instantaneu de la conferința internațională online
ROLUL IRANULUI ÎN ORIENTUL MIJLOCIU,
DUPĂ NEGOCIERILE DE LA VIENA,
organizată pe 1 iunie 2021,
moderată de dr. NAWAR AL SAADI, din Irak,
un schimb de opinii care a durat 150 de minute,
timp în care am exprimat un punct de vedere și
am răspuns la întrebările pertinente
ale unor irakieni foarte bine informați,
cărora le pasă de soarta țării lor.
Voi reveni cu detalii.

Și acum ne conduc emasculații

?

De așa zisa Zi a Rezervistului Militar,
alde Klaus Iohannis s-a adresat – cu mimată pioșenie –
celor care au purtat uniformele militare
și acum au devenit incomozi, cu pensiile lor,
pentru liberalii demagogi, useriștii altei nații
și udemeriștii deja autonomi.

Prima minciună prezidențială
este că rezerviștii
sunt „esenţiali pentru a încuraja” generaţiile tinere
ca să se alăture instituţiilor din sistemul de securitate.

Deci Klaus a evitat sintagma apărare națională,
că doar altă instituție din sistemul de securitate națională
i-a asigurat voturile necesare, pentru un trai dulce,
timp de două mandate, pe schiurile (geo)politice,
de la Cotroceni.

Despre ce apreciere și respect
vorbește președintele României, când opțiunea sa,
la șefia PNL, este Florin Cîțu,
despre care Alecu Racoviceanu recunoștea la televizor,
ieri seară, că nu poate spune pe micul ecran de ce
el este preferito / preferatul nu numai prezidențial,
ci și al altor cercuri de putere nenominalizate?

Iar lângă Florin Cîțu stătea Birlicul de la Cluj,
acela care i-a făcut pe pensionarii militari …nesimțiți!

Tocmai el, Emil Boc,
care a făcut stagiul militar la trupele de Securitate.

Bomboana pe colivă era prezența rezervistului Nicolae Ciucă,
ministrul etern al lui Klaus Iohannis,
nu al armatei, în spatele actualului premier.

?Nu, domnule Președinte,
după atâtea scuipături în piața publică,
rezerviștii nu sunt esențiali
nici pentru generațiile tinere,
care se uită la ei cu milă,
nici pentru partidele politice,
care sunt interesate doar de atragerea,
prin păcăleli, ale voturilor lor,
nici de guvern, unul care trădează evident
interesul național al României
de a fi o țară pe picioarele sale,
nu în genunchi,
în fața intereselor unor state limitrofe,
nici la Palatul Cotroceni,
unde sunt încadrați câțiva generali de carton,
care știu să ia poziția de drepți,
de mai multe ori pe zi,
în fața umbrei prezidentului în funcție.

Culmea este că ambele asociații
ale celor care se mai lasă anesteziați de sintagma spiritului de corp,
cea mai mare utilă la strângerea cotizațiilor de înmormântare,
cea mică, pentru reprezentativitate la acțiuni simbolice
doar pentru participanți,
fără nicio relevanță reală națională,
au ratat din nou,
din lipsă de orientare, un demers necesar,
cu prezența fizică a celor care îi conduc, la Cotroceni,
pentru a pune piciorul în prag,
în vederea încetării campaniei de denigrare programată,
de către structurile urmașe ale Securității de ieri,
a celor care su servit Țara, sub Tricolorul
desfășurat în fiecare unitate militară a Armatei României.

Încredere, respect, devotament,
demnitate, onoare, disciplină,
profesionalism şi solidaritate?
Minciuni prezidențiale.

„Vă felicit pentru schimbările pozitive
pe care le-aţi făcut acolo
unde v-aţi desfăşurat activitatea
şi vă mulţumesc pentru că,
în ciuda rigorilor şi încercărilor
inerente serviciului militar,
nu aţi ezitat să faceţi sacrificii
şi să rămâneţi în slujba ţării, promovând valorile naţionale
şi tradiţiile militare.
Vă doresc multă sănătate, bucurii şi împliniri alături de familii!
La mulţi ani”, a mai transmis preşedintele.?

Adică…
în traducere liberă…

<< rămâneți mângâiați de mine, alde Klaus Iohannis, care nu am învățat în armată decât să cos un nasture, cum mărturiseam în cartea mea scrisă de terți. Nu mârâiți că vă etichetăm, în fel și chip, că vă amenințăm pensiile. Aici este vorba de guvernul meu, de parlamentul cu majoritatea mea și de voința mea. Până în 2024 așa să fiți, liniștiți și cumințiți, cu lideri de carton, defilând în gând, după formula ton, ton, semiton.>>

Și după fluxul de felicitări banale,
de complezență, comoditate și lipsă de viziune realistă
a nu puțini internauți, culmea… cândva militari,
alde Klaus Iohannis are dreptate.

Nimic nu se câștigă
stând în genunchi
sau ascunși după fusta nevestei
și rețeta cu medicamente a doctorului de familie.

Cancerul Lipsei de Respect
este anesteziat doar câteva ore,
de Ziua Rezervistului Militar,
cel la fel de păcălit,
ca și alte milioane de români
parte a celor circa 70% de alegători
care au stat în case
și nu au votat la ultimele alegeri.

Și acum ne conduc emasculații.