✍️ ORBAN : << - Ja, Frau Bundeskanzlerin Merkel ...>>

?

Pe 27 noiembrie 2012, la ora 16:47, premierul de atunci – oficial al României – a postat pe Twitter imaginea de mai jos, cu următorul comentariu:”Excelentă discuție cu Cancelarul Angela Merkel. Am convenit să ne consolidăm în continuare cooperarea strânsă, în special în zona economică. Germania este principalul partener comercial al României și unul dintre investitorii de top în țara noastră. Comunitatea germană din România și comunitatea română din Germania contribuie foarte mult la consolidarea legăturilor”.

? Toate bune și frumoase, dar de ce are chipul – fără mască – mai degrabă agresiv, doamna Merkel?… Îl confunda pe Ludovic Orban cu șeful unui land german?…

? Premierul de la București era înconjurat de înscrisuri precizând clar că este șeful executivului de la București. Cel de atunci. Dacă nu cumva și a celui viitor, pentru că funcția de șef al Camerei Deputaților înseamnă doar postura nr. 3 în ierarhia conducerii statului nostru, oficial încă român.

? Dacă licențiatul în permutări de cadre, la nivel înalt, cel cu atestatul cunoscut – “pe-se-de” – ar fi dorit să îi ofere maximul respect oficial îi sugera să candideze la Senat, unde, din postura de președinte al acestei camere legislative, devenea nr. 2, în statul intra și extra carpatic.

? Ceva nu se leagă la Cotroceni… Nu se mai leagă.

Ultimul salt

?
Locotenent-colonelul Heather Reilly, din Forțele Terestre ale SUA – cu surâsul tipic celor ce au mentalitatea de învingător – a efectuat ultimul salt cu parașuta, din acest an, pe 10.12.2020 și va relua săriturile din avion, în ianuarie 2021.

Interdicție

?
Majorității britanicilor li se va „interzice” vizitarea țărilor UE de la 1 ianuarie, după încheierea tranziției Brexit, deoarece „regulile de siguranță pandemice care permit călătoria gratuită în cadrul blocului nu se mai aplică în Marea Britanie”, relatează Financial Times. Comisia Europeană spune că sistemul UE „permite doar călătoriile neesențiale dintr-o mână de țări din afara UE, cu rate scăzute de infecție cu coronavirus”.

Alte detalii aici.

De peste Ocean

?

Mai mult de jumătate din totalul republicanilor
din Camera Reprezentanților a SUA,
tocmai au făcut un demers la Curtea Supremă,
prin care sprijină efortul din statul Texas,
de a-i recunoaște președintelui Trump victoria
în alegerile prezidențiale din anul 2020.

Alte informații aici.

? CIVILIZAȚIA OCHIULUI

„Roagă-mă să-ți arăt poezia în mișcare și
îți voi arăta un cal “.

Ben Jonson

Foto : Martin Rak

O problemă…

Rânduri scrise pe 11 decembrie 2019:

Am citit azi, pe website-ul ADEVĂRUL, un enunț aparte:

“Eu oricum nu văd nicio diferență intre mine, ca inginer constructor, și un militar, polițist sau magistrat.”

Trec peste faptul că inginerul are ochi albaștri, ca mulți alți aventurieri în arealul publcistic și revin la afirmația personajului care probabil a băut prea mult lăptic, când era cândva mai mic.

Așa se gândea și înainte de 1989, în regimul socialist.

Eram comandant de pluton, la militarii cu termen redus – unde nu erau gradați și toată munca de instrucție o făcea ofițerul – când, într-o zi, revenind de pe terenul de instruire, am fost chemat la comandantul de brigadă, din Timișoara. Un general manierat, atent la ținuta, părul și manichiura sa.

Mi-a zâmbit amical:

– Am o problemă…

Am tăcut. Știam că era începutul unui enunț.

– De dimineață, până acum, mai mulți ofițeri, cu grade superioare au fost rând pe rând umiliți, la orele predate la un pluton de ofițeri în rezervă, cu grade diferite, concentrați la noi. Ei nu sunt încazarmați, au mașinile personale sau de serviciu afară, în viața publică fiind directori de întreprinderi și structuri administrative cu arie de activitate județeană. M-am consultat cu cei din comanda brigăzii și toți mi-au spus să te aleg pe tine.

Am așteptat.

– Du-te la ei. Acum râd în clasă de cei care te-au precedat acolo. Din ordinul meu vei conduce o oră de instrucție de front, cu acești bărbați care confundă armata cu un circ. Mă voi uita de la fereastră…

Am parcurs calm platoul de adunare al brigăzii. Am observat că începeau să se posteze, pe la unele ferestre, ofițeri, subofițeri și chiar militari în termen. După șase ore de instrucție trăite în câmp bătut de vânt eram imun la asemenea detalii. Am intrat în sala de clasă. Nici nu m-au băgat de seamă. Au continuat cu glumele și ironiile la adresa celor din armată.

Ce a urmat nu are rost să descriu. Am dat comenzi numai din poziția de drepți, i-am încolonat în afara clădirii, i-am deplasat pe platou și timp de 50 de minute am făcut formațiile de adunare ale plutonului, pasul de defilare și alte exerciții conexe. Finalul a fost că au intrat, la ultima mea comandă, în coloană câte unul, nădușiți, încruntați, fără să râdă, la sala de mese.

La ferestrele unității erau numai chipuri zâmbitoare.