Instantaneu

Ussuriysk, Rusia
Militari din Brigada 82, a forțelor aeriene rusești,
la un demonstrativ, de Ziua parașutistilor.
Fotografie: Yuri Smityuk.

ȘEFUL STATULUI MAJOR AL ARMATEI ROMÂNIEI A AVUT VREUN DIALOG CU SACEUR?!…

Mă simt dezlegat
de ceea ce generalul Constantin Degeratu
– al cărui loc, azi, ar fi fost de nr. 2 la Palatul Cotroceni –
credea că nu este bine să facem.

Să nu atacăm
mandatul actualului ministru al armatei,
pe motiv că este militar…

Ei, aș!…

Dacă un militar tolerează impostura… promovaților de carton – neica nimeni, pe planul comunicării publice moderne, după standardele NATO, nu mioritice, cu semnătura sa -, iar succesorul său în funcție, rămas și azi, cu deprinderile penibile, ale unui simplu comandant de batalion, un conațional parcă apatrid, fără discurs public, voință proprie și proiecte comunicate personal la SACEUR, acceptă să fie doar un… simplu păpușar, de doi bani, în rolul de zambilică, nu cel DEMN, rezervat de drept celui ce este plătit ca să fie șeful Statului Major – dacă așa ceva mai există… – al armatei de șase divizii de strânsură, atunci…

… orice armistițiu public – cu consilieri preluați de la postul public de radio, altfel buni știriști, dar NIMIC MAI MULT, fără nicio calificare în CURSURI MILITARE NATO menite a ilumina manageri reali, nu închipuiți, în presa tipică unei campanii, ce par propulsați de neinformați indiferenți la soarta presei militare, oricum aflată în etapa dezintegrării – este încheiat.

A venit timpul ca actuala conducere de carton a menestrelului armatei să fie evaluată așa cum este.

Un ministru ascuns după abilități pasagere.

Un șef de stat major de nivel batalion.

O secretară de stat ce nu are ce căuta pe fotoliul respectiv, doar dacă dă bine la Angela Merkel, ca și vicepremierul României, la ceremonia jalnică de la fortăreața Sibiului.

Se simte absența colonelului Costinel Petrache!!! …

Am rămas uluit citind, în revista GÂNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, ultimele inepții, ale unor înstelați români – habarniști doritori de vizibilitate publică, cu fotografii publice de doi bani și articole pe care OBSERVATORUL MILITAR nu le-ar fi publicat niciodată! – aflați pe funcții mari, nemeritate, în actuala organigramă a armatei mioritice, pentru că șeful Statului Major al Apărării – un tiz palid, care habar nu are să fie la complexitatea umană a generalului Mihail Popescu sau la determinarea generalului Eugen Bădălan, cu care am reitera, place sau nu unora, fotografia de familie a militarilor români, în 2020, în fața legislativului din Buda și Pesta – pur și simplu NU există în ecuația publică.

Rușine celui ce comandă, sau i se pare, Statul Major al închipuirii… lui și a permis impostura de la Sibiu, unde PROMOȚIA ANULUI 2020 CONSIDERĂ CEREMONIA DE LA ABSOLVIRE… O JIGNIRE ADUSĂ CONDIȚIEI OFIȚERULUI ROMÂN, ACELA DE GARANT AL INDEPENDENȚEI ROMÂNIEI, NU DE PERPETUARE LA PUTERE A PNL!

SANS PITIÉ / NO MERCY / NICIO MILĂ

BASTA!

Înainte de 1989, dacă un comandant de (sub)unitate avea parte de evenimente imprevizibile, care duceau la pierderea de vieți omenești, evident din rândul subordonaților săi, era lipsit de perspectivă profesională, ca să nu spun că era la final de carieră militară.

În vara anului 2002, Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab” era prima unitate tactică românească dislocată în Afganistan, în baza militară din Kandahar, în cadrul Operaţiunii ,,Enduring Freedom”, sub comanda maiorului Nicolae Ciucă.

Era prima participare a Armatei Române la o operaţiune de tip ,,combat”, după cel de-Al Doilea Război Mondial, “Scorpionii Roşii” acţionând în organica brigăzilor din compunerea diviziilor 82 şi 101 americane, sub comanda coaliţiei internaţionale.

Ulterior, din rândurile militarilor Batalionul 26 Infanterie ,,Neagoe Basarab” au căzut la datorie doi militari.

Nu din vina americanilor.

Au ieșit pe transportoarele blindate, înainte să intre în baza militară cu efective multinaționale. Un pământean îmbrăcat în uniforma militarilor afgani i-a salutat și apoi i-a împușcat. Din spate.

Dar asta nu mai contează, nu este așa?

Dreptul la zâmbet

Un ascultător a întrebat, la Radio Londra:
– Care ar fi varianta românească a afișului pe care l-ați primit și Dumneavoastră pe WhatsApp?
Crainicul, care tocmai se certase, la telefon, cu nevasta, i-a răspuns fulgerător:
– Cu Elena Ceaușescu, pardon Raluca Turcan, în mijlocul afișului…Militarii români știu de ce…

UN 007 – EDIȚIA 2020

Cel ce se bucură acum, de aniversarea zilei sale de naștere este un internaut care intră zilnic pe Facebook, citește mult, dar postează foarte rar.
Ziua lui obișnuită se termină concomitent cu lecturile… pe la orele 2 sau 3 sau 4 dimineața și este piperată cu ironii, la care puțini se încumetă să îi dea replica.
Scrie cu ușurință în limba engleză, publică mai mult peste hotare, în reviste unde nu au ajuns să semneze terți cu mari pretenții, poposește, din când în când la Bruxelles, sau peste Ocean, iar nici invitațiile la Beijing nu le refuză.
Probabil că este vârful incontestabil al bărbaților tineri motivați să se afirme pe terenul geopoliticii și asta pentru că își surprinde mereu audiența și moderatorii, coechipierii, radioascultătorii și telespectatorii, cu bombardamentul informațional inedit, cu concluziile temerare, dar ulterior validate de viață, cu capacitatea de a se adapta rapid provocărilor la care este invitat să dea curs și niciun moment nu are senzația că a făcut ceva extraordinar, dar are înțelepciunea să ceară opinii despre evoluția sa, păreri pe care le ascultă atent, pentru a vedea dacă sunt oneste și dacă are ceva de reținut din acestea.

Cerebral, diplomat, manierat, aproape imposibil de citit, Alexandru Georgescu pare mai degrabă, pe plan imagologic, un 007 – ediția 2020, surâzând neștiinței de carte, persiflând impostura celor ce nu o regăsesc pe propriile chipuri, râzând la o narghilea de împiedicații locali, europeni, asiatici sau de peste Ocean.
La viteza sa de lectură, sinteză, capacitate de exprimare în presa scrisă, la radio și televiziune, Alexandru Georgescu ar putea fi oricând promovat secretar de stat, la ministerul armatei, consilier la Palatul Cotroceni sau trimis special al României la ONU, cu mandat de a recuceri încrederea celor ce ar permite țării noastre să devină membră a Consiliului de Securitate.
Până atunci, de ziua sa,
cele mai bune gânduri
și urarea amicală:
LA MULȚI ANI FRUMOȘI!