VIDEO / Cum vom scrie în viitor

VIDEO / GREȘEALĂ STRATEGICĂ A U.E. ÎN ORIENTUL MIJLOCIU?

0918
Foto: Silviu Gabriel

GREȘEALĂ STRATEGICĂ A U.E. ÎN ORIENTUL MIJLOCIU?
Aceasta a fost întrebarea la care au răspuns succesiv,
nuanțat, inedit, dr. Alexandru Georgescu
și dr. Răzvan Munteanu,
în cadrul emisiunii ZIUA Z, difuzată în direct de 6TV:

Mircea Geoană dixit

CLUBUL ===

NU

Un general, în rezervă, pe care îl respect, îmi spunea la telefon că s-a retras din arena publică pentru că…

… nici ministrul armatei, nici cel care conduce astăzi Statul Major al Apărării NU ascultă de sfaturile sale.

Nici NU trebuie să asculte.

Generalii, ofițerii și subofițerii care sunt astăzi activi trebuie să își dovedească creativitatea și potențialul intelectual real pe funcțiile primite.

După cum și unii dintre cei aflați în rezervă NU ar mai trebui să viseze la cai verzi pe pereți.

Eu unul am încredere în comanda de azi a Ministerului Apărării Naționale și a Statului Major al Apărării.

Este vremea deciziilor lor.

Și istoria îi va judeca și pe ei, ca și pe înaintași, pentru justețea hotărârilor luate.

Cine vrea altceva să intre în politică, ca peste Ocean, unde, de pildă, acum candidează pentru un post în legislativul american un simplu căpitan în rezervă.

De deprinderile politicianului, prelatului și militarului de carieră se scapă doar cu… picioarele înainte.

Diferența specifică este simplă.

Unii acceptă această realitate.

Alții rămân încremeniți în proiectele propriilor iluzii.

Câtă vreme avem o armată condusă de generali tineri, extrem de bine pregătiți, este bine să avem încredere în rațiunea lor de a fi patrioți.

Evaluați numai după faptele pe care și le asumă public.

AIDOMA APELOR LINIȘTITE, DAR ADÂNCI

Conviețuim cu semeni din trei categorii aparte. Unii ne sunt indiferenți, pentru că au cu totul alte opțiuni în viață și sunt preocupați doar de ce vor ei să realizeze, restul parcă nu mai contează. Pe alții îi simțim adversari ai ideilor noastre, din motive diferite, generate de prejudecăți moștenite din veacul trecut. Sunt însă și semeni pe care îi percepem aidoma apelor liniștite, dar adânci.

DAN

Aceștia din urmă au drept primă calitate răbdarea, un lucru mai rar în zbuciumata societate de azi. Nu se exprimă pripit și măsura judecății lor de valoare stă în spatele unei priviri care implică înțelegere, acceptare, mirare în fața suprizelor vieții, cu lumini previzibile și umbre trecătoare.

Cu vreo 19 ani în urmă, distinsul profesor Dumitru Iacob, unul dintre tăcuții înțelepți ai națiunii noastre – care ar fi trebuit să predea un curs de arta privirilor cu subînțelesuri – mă întreba dacă aș fi tentat să predau unor studenți abilități ce țin de pragmatismul comunicării moderne. La momentul respectiv trebuia să plec la studii, în Bavaria, motiv pentru care l-am recomandat pe un ofițer echilibrat, manierat, cu experiență internațională, lipsit de aroganță, atent la diferența specifică interlocutorilor săi și focalizat pe rigoarea profesională, fără a renunța la micile bucurii care alcătuiesc ceea ce numim, cu sfială, frumusețea vieții.

Interesant este că în dialogul direct cu cel despre care scriu nu am avut niciodată divergențe de opinii. Asta pentru că el, comunicatorul modern, avea și are darul nativ de a transfera, cu naturalețe, siguranța de sine.

Recent l-am convins pe acest comunicator să apară pe micul ecran. Degajat, relaxat, atent la rostirea adevărurilor la care ține, a avut și timp să prețuiască public potențialul celorlalți conaționali prezenți în platoul de filmare.

La aniversarea zilei de naștere a acestui comunicator născut parcă pentru un veac mai degrabă viitor, îi doresc colonelului (r.) dr. Dan Mircea multă sănătate, că este mai bună decât toate, fericire alături de cei dragi și puterea de a rămâne un bunic luminos, pentru urmașii săi.

CONCETĂȚEANUL CU DOUĂ PATRII

La Cairo izbucniseră evenimentele care aveau să ducă, în final, la îndepărtarea de la putere a lui Muhammad Hosni El Sayed Mubarak, al patrulea președinte al Egiptului, care a condus această țară din anul 1981 până în 2011.
O televiziune de știri, cu acoperire națională, m-a invitat să comentez evenimentul. Surpriza a fost că pe platoul de filmare, între mine și prezentatoare se afla un cetățean care desfășurase pe masă drapelul egiptean.

a.m.

Emisiunea a început și am rămas surprins de curajul invitatului din dreapta mea de a ține – cu ochii în lacrimi – steagul națiunii sale și de a cere – în direct, la un post TV urmărit de mii de arabi stabiliți în România – președintelui Mubarak să cedeze puterea.

Nu oricum, ci cu un discurs de bun simț, în care a menționat și faptul că șeful statului egiptean a făcut și lucruri bune, dar venise clipa să lase țara pe mâinile celor ce doreau să scoată Egiptul din încremenirea într-un proiect fără viitor.

Era un gest riscant și curajos, de vreme ce Muhammad Hosni El Sayed Mubarak se mai afla la butoanele puterii din Cairo.

Așa l-am cunoscut pe cel care are și cetățenia României, țara sa de adopție, nu numai a Egiptului, patria sa natală, diplomatul, jurnalistul și prietenul de acum, Abdalla Mobasher, un deschizător de drumuri, din moment ce a avut puterea și talentul de a iniția o emisiune de televiziune pentru egiptenii de pe mapamond.

La aniversarea zilei sale de naștere, îi doresc Excelenței Sale Abdalla Mobasher capacitatea de a merge mai departe pe drumul prieteniei dintre două națiuni care pot fi încercate de vremuri, dar nicidecum îngenuncheate de vifornițe geopolitice.
La mulți ani frumoși alături de distinsa soție, fermecătoarea fată și tenacele fiu!

~