Acesta a fost cel mai puternic dintre apelurile lansate de preşedintele Statelor Unite ale Americii, în mesajul său săptămânal, adresat acum conaţionalilor lui. Cu această ocazie, Barack Obama a cerut Congresului SUA să extindă o reducere a impozitului pe salarii, pentru a proteja familiile din clasa de mijloc şi a asigura creşterea economiei americane.
Apelul preşedintelui Obama este valabil şi în România, pentru cei ce au ochi să vadă, urechi să asculte şi minte să înţeleagă.
De câte ori am poposit în Washington D.C. am trecut şi pe la Capitol Hill, colina pe care se află clădirea Congresului Statelor Unite. Partea estică a edificiului/ the east front a fost iniţial desemnată pentru sosirea vizitatorilor şi oficialilor autohtoni şi străini.
La flancul de est al comunităţii euroatlantice se află poarta latină a NATO – România. Uneori, anumite gesturi publice autohtone par a omite realitatea că Parteneriatul Strategic cu S.U.A. nu mai poate fi înlocuit de unul cu Federaţia Rusă, chiar dacă relaţia statului român, cu puterea de la Răsăritul Europei, trebuie menţinută în parametrii cooperării benefice ambelor părţi.
Cu aceste două imagini în minte – omise voit, din discursurile lor, televizate, de promotorii reîntoarcerii noastre la condiţia simbolică a Edecarilor de pe Volga -, am iniţiat seria de convorbiri săptămânale, pe teme expediate empiric în media autohtonă.
Ion Petrescu: So far from the east front of Capitol Hill?
Alexandru Grumaz: Atât de departe de latura estică a colinei Capitoliului? Uneori, da. Alteori, nu. Madeleine Albright, ex-șef al diplomației americane, pe timpul conflictului din Kosovo, considera că România, prin exemplul succesului său în NATO și UE, “poate juca un rol pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al țărilor din Balcani”. De fapt, la granița de Est a Europei, numai România și Polonia contează la nivel strategic în NATO, asigurând securitatea flancului supus viscolelor geopolitice.
I.P.:Asistăm la lansări de cărţi şi pledoarii publice care fac totală abstracţie de locul şi rostul nostru în comunitatea euroatlantică. În contextul actual al evoluției României, pe plan politic și social, mai este utilă reamintirea misiunii Parteneriatului Strategic pe care-l are ţara noastră cu SUA?
A.G.: Şi încă cum! Opinia publică trebuie să fie conştientă azi, mai mult decât ieri, dincolo de impedimentele crizei economice şi apropiata campanie electorală, că America a zis DA – intrării României în NATO -, numai după ce primul batalion românesc a intrat în linia întâi a campaniei antiteroriste, din teatrul de operaţiuni militare din Afganistan.
I.P.: Place sau nu unor politicieni autohtoni, Armata României a deschis uşa Cartierului General al Alianţei Nord-Atlantice, de la Bruxelles. Şi iată că acum se confruntă, printre altele, şi cu o scadenţă aproape trecută sub tăcere.
A.G.: Aici fiind vorba de cea existentă la nivelul dotării Forțelor Aeriene Române/F.A.R., care, pe termen scurt, vor rămâne fără avioane de luptă. Asta deoarece resursa celor 30 de avioane MIG-21 Lancer, aflate în utilizare, se va epuiza în 2013.
I.P.: Ceea ce generează un risc major la adresa securităţii naţionale. Şi ne pune pe picior de…egalitate, cu statele baltice, unde, prin rotaţie, câte şase luni, escadrile din celelalte ţări membre NATO – cum a fost şi cazul celei trimise de F.A.R. – asigură siguranţa spaţiului aerian. Ar fi culmea impotenţei politice, la nivel naţional, să ajungem într-o asemenea fundătură dezonorantă!
A.G.: Neluarea unei măsuri adecvate, de soluţionare pragmatică a scadenţei amintite, va anula vizibilitatea profesională a piloţilor noştri, care s-au dovedit a fi extrem de capabili în executarea misiunilor de poliţie aeriană.
I.P.: Înainte de a spune oficiali, de rang înalt, că nu sunt bani pentru achiziţionarea unor avioane de luptă, opinia publică ştia de existenţa a două alternative.
A.G.: Cea americană, cu avioane F16 și cea suedeză, cu mult lăudatul Grippen. La avionul de luptă suedez, aflat în dotarea vecinilor noștri cehi și unguri, există o obiecție, pe care niciun participant, într-un teatru de operațiuni militare, nu o poate respinge. Acest tip de aeronavă nu a fost testat în teatrele de război, precum cel irakian sau afgan.
I.P.:Dar fiecare tânăr pilot şi-ar dori să fie la manşa unui avion de vânătoare ultramodern!
A.G.: Toţi românii visează, măcar o dată, în viaţă, ca să urce pe cea mai înaltă culme din ţară, precum Vârful Moldoveanu, din Munţii Făgăraş! Dar numai puţini au posibilitatea fizică şi – este bine de reţinut – facilitatea financiară ca să urce acolo, la 2.544 de metri altitudine.
Aşa se pune problema şi cu aviaţia militară română. Trebuie să avem în continuare Forţe Aeriene? Indiscutabil. Ne permitem cele mai moderne şi costisitoare avioane de luptă. Probabil că nu. Merită perfectat un acord de preluare a unor aeronave F-16? Cu siguranţă că da.
Primii câştigaţi ar fi chiar piloţii militari români, ce vor urma cursuri de instruire peste Ocean, o experienţă unică, la care râvnesc mulţi profesionişti, din aceeaşi categorie de forţe armate, de pe alte meridiane.
Apoi Forţele Aeriene Române, care se vor alinia celor terestre şi navale, prin capacitatea de a participa oricând la operaţiuni aliate de genul celei derulate în Libia. Doar la ultima întâlnire dintre președinții Barack Obama și Traian Băsescu, de la Casa Albă, chiar s-a abordat acest aspect, invocat acolo de vicepreședintele Joe Biden, care îi spunea şefului statului american că dacă România ar fi avut avioane de luptă, precum F16, ar fi putut participa la Operațiunea Unified Protector/Protectorul Unificat, din Libia.
I.P.: Nu sunt de trecut cu vederea vocile unor lideri politici români care – pornind de la frământările social-economice din ţară – pedalează pe ideea că momentul actual este neprielnic ajungerii la un acord-cadru menit a facilita achiziţionarea de F-16.
A.G.: Austeritatea este o realitate! Una de înţeles. De asumat. Dar care nu trebuie să afecteze, de o manieră descurajantă, capacitatea de reacţie a Armatei României, datorită căreia avem o voce ascultată la NATO.
În al doilea rând, F16 poate veni în România pe un aranjament bilateral, cu eșalonarea multianuală a resurselor financiare necesare returnării sumelor folosite pentru achiziționarea avioanelor americane, cum a susținut șeful statului român, sau pe baza unui acord zonal, despre care a oferit detalii, în urmă cu câteva luni, ambasadorul american la București, Mark Gitenstein.
Aş reaminti comunicatul CSAT, din 23 martie 2010, prin care România semnala intenţia de a achiziționa 24 de avioane F16 Block 25 aflate în uz și oferite gratuit de guvernul american. Valoarea contractului de modernizare s-ar ridica la 1,3 miliarde $, cuprinzând upgradarea la Block 30 și echiparea completă cu armament și muniție. De asemenea s-ar asigura asistența tehnică, pentru o perioadă de cel puțin trei ani, suportul logistic, pregătirea piloților pe simulator.
Nu exclud, în situaţia materializării acestui proiect, ca România să găsească utilităţi adecvate şi pentru Aerostar Bacău, unitate aparte din patrimoniul industriei naţionale de apărare.
I.P.:Ar cam fi timpul ca şi societatea civilă, din România, să contribuie, în formule specifice, la înțelegerea, de către opinia publică naţională, a necesităţii de a fi rezolvată, pe termen mediu, dotarea Forțelor Aeriene Române cu avioane moderne de luptă, iar pe termen lung, aceea a înzestrării adecvate a Armatei Naţionale.
A.G.: Rostul înzestrării României în anii 2012-2013 este simplu. Acela de a contribui, împreună cu Polonia, la soliditatea flancului estic al NATO, în condițiile fortificării militare a Rusiei.
Polonia este deja prima țară – dintre cele ce au alcătuit ex-Pactul de la Varșovia -, care a contractat și utilizează avioanele F16 (48 de avioane F16 V/D Block 52). Dintre vecinii noștri, Turcia și Grecia mai au în dotare astfel de tipuri de avioane.
Soluția adoptată de Polonia, aceea de a cumpăra avioane F16 noi, complet echipate, la preţul de 3,5 miliarde de dolari, este una valabilă și pentru noi.
Pentru contractul cu Polonia, SUA au oferit Varșoviei un credit cu dobândă redusă, având termen de graţie 5 ani. Plus cel mai mare contract offset, întâlnit până în acel moment, în tranzacţiile internaţionale de armament, în valoare de 6,3 miliarde $! Acum, Polonia se pregăteşte să mai comande 48 de avioane și a deschis teritoriul național pentru instalarea unei baze a aviației americane, începând cu anul 2013.
I.P.:O asemenea ipoteză – mă refer aici strict la staţionarea unor escadrile de avioane de luptă americane – este avută în vedere la Pentagon şi în ceea ce priveşte România, vizat fiind, deloc întâmplător, un aeroport din Transilvania. Efectele disuasive obţinute fiind de la sine înţeles.
A.G.: Aş încheia prima noastră discuţie cu reamintirea adevărului că aviaţia românească nu este o himeră, ci o poveste de succes. Am construit IAR-80, am modernizat elicopterele Puma 330, cu sistemul SOCAT, am construit Șoimul, un avion de atrenament deosebit.
I.P.: Da, dar un proverb american susţine: Absence makes the heart grow fonder./Cei care se văd mai rar se iubesc mai mult. Vine şi ORA FORŢELOR AERIENE ROMÂNE. Dar nu privind la est de noi.
În locul tradiţionalului mesaj săptămânal filmat, al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Casa Albă a difuzat, acum, o prezentare succintă a activităţii lui Barack Obama în ultimele şapte zile. O perioadă în care şeful superputerii lumii s-a aflat în zona Pacific.
El a călătorit în Hawaii – unul dintre cele 50 de state ale SUA – pentru conferinţa dedicată Cooperării Economice în arealul Asia-Pacific, a vizitat Australia, unde a avut întâlniri cu prim-ministrul Julia Gillard
şi s-a adresat Parlamentului de la Canberra.
Ulterior s-a oprit în Indonezia, pentru Summit-ul Asiei de Est. Obama este primul preşedinte american care participă la această conferinţă, a treia în ordine cronologică.
Aici, el a avut întrevederi bilaterale cu liderii din India, Indonezia, Malaezia, Filipine. Şi a anunţat că secretarul de stat Hillary Clinton va vizita Myanmar, pentru a discuta despre eforturile necesare în această ţară, vizând promovarea unor reforme importante, democratice.
O mare parte din convorbirile menţionate a fost consacrată demersurilor necesare deschiderii pieţelor din arealul limitrof Pacificului, pentru exporturile americane. În acest periplu, preşedintele a anunţat încheierea de afaceri, în valoare de cel puţin 25 miliarde dolari, între companiile americane şi ţările din regiune. Aceste tranzacţii comerciale vor facilita comenzi externe ce vor crea şi stabiliza 127.000 locuri de muncă, în Statele Unite.
Postul de radio Vocea Americii a transmis, pe 16 noiembrie 2011, o corespondenţă din Beijing, realizată de Peter Simpson, axată pe atitudinea Chinei faţă de planul Casei Albe de a consolida cooperarea militară cu Australia şi actualizarea tratatului de apărare încheiat de Statele Unite cu Filipine.
În acest sens, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Liu Weimin a semnalat jurnaliştilor acreditaţi la instituţia sa, că este momentul unor discuţii, între oficialii chinezi şi americani, menit a clarifica rostul dislocării de trupe americane suplimentare în Asia de Est, deoarece China se întreabă asupra modului în care va contribui această prezenţă militară sporită la cooperarea paşnică în zonă.
După cum se ştie, preşedintele Barack Obama a anunţat un acord de securitate consolidat cu Australia, care prevede staţionarea în această ţară până la 2.500 de militari americani, în anii următori.
Pe de altă parte, în Filipine, secretarul de stat Hillary Clinton a semnat o declaraţie, în care reafirmă prelungirea tratatului de asistenţă mutuală, cu caracter defensiv, încheiat între cele două state.
Liu Weimin a exprimat rezervele Chinei cu privire la cele două măsuri concrete privind relaţiile americano-australiene şi cele dintre SUA şi Filipine.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Chinez de externe s-a întrebat retoric cum va justifica administraţia Obama, contribuabililor americani, extinderea cheltuielilor destinate expansiunii militare a Statelor Unite în Asia. Asta în contextul crizei financiare globale actuale.
Beijingul contestă beneficiile unor astfel de cooperări militare– precum cele două deja menţionate – declarând că „orice amestec din afară” ar afecta pacea, stabilitatea şi dezvoltarea Asiei, pe care, oficial, China şi SUA o doresc în egală măsură.
Chiar la începutul vizitei sale în Australia, preşedintele Obama a afirmat că dislocarea unor trupe suplimentare ar putea ajuta la menţinerea a ceea ce el a numit arhitectura de securitate a Asiei, militarii americani fiind în măsură să reacţioneze rapid în cazul unor dezastre naturale şi în cele ale apariţiei unor pericole pe liniile de transport maritim din regiune.
Deşi ar fi hazardată afirmaţia că la Beijing sunt privite aceste alianţe americane ca o tentativă de izolare a Chinei, cert este că au produs un disconfort la nivelul decidenţilor chinezi strategici, deşi nu există vreo obiecţie oficială faţă de afluirea viitoare a unor batalioane americane în Australia.
Totuşi, Liu Weimin a ţinut să precizeze că statul chinez nu s-a angajat în niciun fel de alianţe militare străine, precum Statele Unite, China având propria sa opinie asupra modului cum poate fi menţinută stabilitatea în zonă.
Asta însemnând, conform purtătorului de cuvânt, continuitatea menţinerii Chinei pe ceea ce el a numit „calea unei dezvoltări paşnice”, pentru realizarea aspiraţiei împărtăşită, în acest sens, de toată comunitatea internaţională.
Teoria ca teoria, dar practica infirmă lozinca de mai sus. De ce?
În ultimele 18 luni, guvernul de la Beijing nu a ezitat să atenţioneze pe multe dintre statele vecine în legătură cu drepturile sale teritoriale în Marea Chinei de Sud.
Dar China refuză, cu obstinaţie, implicarea comunităţii Asiei de Est în rezolvarea acestor litigii, insistând pe ideea că va soluţiona acest gen de dispute cu fiecare stat, separat.
Preşedintele Barack Obama este adeptul existenţei unei Chine puternice, prospere, deci neizolate, aşa cum pare că se teme Beijingul.
Dincolo de tam-tamul propagandistic făcut de Liu Weimin, Statele Unite îşi continuă politica de a crea şi consolida capete de pod în Asia, pentru a avea astfel piloni de sprijin pe forţa militară, ca argumente disuasive, în relaţia cu China, dacă, din raţiuni previzibile, aceasta ar trece la operaţiuni ofensive de tipul ocupării, prin surprindere, cu trupe terestre şi nave de război, a unor arealuri râvnite la frontierele sale răsăritene.
Doar un proverb chinez susţine că Un tată aspru va avea copii buni; o mamă îngăduitoare va avea copii răi.
China nedorind să fie percepută ca… maica blândă a Asiei.
Casa Albă a difuzat fotografia realizată de Pete Souza, care a surprins un moment surprinzător, din agenda şefului statului american.
Pe 10 octombrie a.c., preşedintele Barack Obama a vizitat un militar din Forţele Armate Americane, rănit în timpul confruntărilor cu insurgenţii islamici, pentru a-i conferi medalia Purple Heart/Inimă Roşie, la Centrul Medical Militar Naţional Walter Reed, în statul Maryland.
Niciunul dintre militarii români răniţi în teatrele de război, precum Afganistan, nu a beneficiat de un asemenea gest prezidenţial salutar. Şi necesar pentru moralul trupelor combatante.
După cum se ştie, la finele săptămânii trecute, preşedintele Barack Obama a anunţat că soţia sa, Michelle LaVaughn Robinson Obama – Prima Doamnă a Ţării, împreună cu soţia vicepreşedintelui SUA, Jill Tracy Biden, A Doua Doamnă a Statelor Unite, au reuşit unirea forţelor celor ce oferă locuri de muncă pentru foştii militari şi soţiile lor – însumând 100.000 de noi oportunităţi de angajare pe tot teritoriul naţional.
_____________________________ Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, a patra din stânga fotografiei, cum priviţi la ilustraţie şi Jill Biden, soţia vicepreşedintelui Obama, a doua persoană din dreapta imaginii.
_____________________________
Pentru a contura imaginea acestui efort colectiv este suficientă inserarea reperelor specifice ultimelor două luni, din anul în curs.
Astfel, în luna octombrie, Asociaţia Americană pentru Logistică (ALA) şi cele 270 de companii afiliate, conduse de Tyson Food şi EURPAC s-au angajat să angajeze 25.000 de veterani – la ei, la noi militari în rezervă – până la finele anului 2013.
Sears Holdings, care are în prezent mai mult de 30.000 de veterani angajaţi şi soţii de militari, s-a decis să mai angajeze – până în luna decembrie 2012 – încă 10% din conaţionalii ce fac parte din cele două categorii.
Iar în luna noiembrie a.c., Prima şi A Doua Doamnă a Statelor Unite au obţinut, de la Asociaţia Internaţională Franchising/IFA şi cele 1.100 de companii afiliate, angajamentul de a asigura locuri de muncă pentru 80.000 de veterani şi soţii de militari, până în anul 2014. Acest angajament include şi dorinţa de a oferi oportunităţi de muncă pentru 5000 de răniţi în teatrele de război.
Tot în noiembrie, MSEP/ Parteneriatul pentru Locuri de Muncă oferite Soţiilor de Militari şi cele aproximativ 100 de companii şi organizaţii conexe au declarat că vor angaja 20.000 de soţii ale unor militari, până în anul 2014.
Aştept un gest similar, proporţional cu realităţile româneşti, de la Prima Doamnă a României.
Aceasta fiind, în mod evident, Maria Băsescu.
Nicidecum altcineva.
Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, s-a adresat conaţionalilor săi de pe nava USS Carl Vinson, ancorată în portul San Diego, pe timpul Zilei Veteranilor.
El i-a invitat pe toţi americanii să cinstească, din nou, pe curajoşii bărbaţi şi femeile ce şi-au servit patria cu credinţă, în uniformele Forţelor Armate Americane, cu sacrificii onorante pentru ei şi ţară. Şi a ţinut, în final, să afirme:
– În calitate de comandant-şef (al forţelor armate) doresc ca toţi veteranii să cunoască că America va onora întotdeauna serviciul pe care l-aţi făcut şi sacrificiile voastre. Nu doar azi. Ci în fiecare zi. Şi aşa cum aţi luptat pentru noi, noi vom lupta pentru voi – pentru mai multe locuri de muncă, mai multă securitate, pentru a avea oportunitatea să vă menţineţi familiile puternice şi America competitivă, în secolul 21. Pentru toţi veteranii noştri: vă mulţumesc pentru serviciul vostru! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Interesul general | Ion Petrescu | 
December 3, 2011 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
